Skippertraining - 30 apr-06 mai 2011

Aici povestim pe unde am fost cu barcile noastre sau pe unde ne facem planuri de duca!

Skippertraining - 30 apr-06 mai 2011

Mesaj necititde skipper » Lun Mai 09, 2011 5:51 pm

M-am intors asta-noapte pe la 2 si acum sant in refacere, recuperare si reeducare!
Incetul cu incetul o sa incarc pozele, filmele si impresiile din aventura asta! Asa ceva mai rar!

Am inceput sa pun pozele pe Facebook aici.

Imagine
Ubi allii finiverant, inde incipimus nos!
Avatar utilizator
skipper
Flottillenadmiral
Flottillenadmiral
 
Mesaje: 2478
Membru din: Mar Apr 19, 2011 7:35 pm
Localitate: Bucuresti

Re: Skippertraining - 30 apr-06 mai 2011

Mesaj necititde Florio » Mar Mai 10, 2011 9:39 am

Nu te lasa rugat, maestre ! :)
Mi-am calcat pe inima si nu te-am sunat pana acum, banuind ca esti in reparatii capitale :) , dar prietenul nostru Gabi H mi-a spus ca ai facut mii de poze.
Uimeste-ne inmiit ! :)
Florio
Kapitän zur See
Kapitän zur See
 
Mesaje: 1148
Membru din: Mie Apr 20, 2011 1:36 pm
Localitate: Bucuresti

Re: Skippertraining - 30 apr-06 mai 2011

Mesaj necititde skipper » Mar Mai 10, 2011 10:41 am

Am pus pozele pe Facebook si acum am inceput sa urc si filmuletele pe Youtube.
Ubi allii finiverant, inde incipimus nos!
Avatar utilizator
skipper
Flottillenadmiral
Flottillenadmiral
 
Mesaje: 2478
Membru din: Mar Apr 19, 2011 7:35 pm
Localitate: Bucuresti

Re: Skippertraining - 30 apr-06 mai 2011

Mesaj necititde Vali » Mar Mai 10, 2011 11:48 am

Bine ai revenit, batrane tanar lup de mare :) , si ce-mi place la pozele pe are le-ai pus este ca se vad ca prin ochii unui marinar cu multa buna dispozitie (adica rom) la bord :P . Abia asteptam povestirile, narate in stilul tau caracteristic. Astept sa mai povesteasca si participantii din impresiile proprii, fiindca banuiesc ca o sa iasa niste istorisiri de pomina :).
Small boat - big smile, Big boat - no smile
Avatar utilizator
Vali
Obergefreiter
Obergefreiter
 
Mesaje: 47
Membru din: Mie Apr 20, 2011 9:30 pm
Localitate: Galati

Re: Skippertraining - 30 apr-06 mai 2011

Mesaj necititde skipper » Mie Mai 11, 2011 2:09 pm

Buuuun, acum c-am pus si pozele si filmele putem sa ne apucam de depanat.

Partea 1: Drumul B-Fethyie

Total dus -intors: 3053 km, 6.4l/100km, viteza medie 68 km/h, cost total: 124 eur/persoana!

Am plecat cu masina din mai multe considerente:
- cel mai ieftin
- cel mai convenabil ca ritm, te opresti unde vrei si cand vrei, nu te grabeste nimeni
- cel mai incapator la carat bagaje.

Primele doua s-au dovedit total gresite: e mai ieftin cu autocarul si e foarte obositor fie ca faci tot drumul intr-o bucata ca la dus fie ca-l faci din doua etape ca la intors.
A treia s-a dovedit doar partial gresita in sensul ca ne-am intors cu mai multe bagaje decat am plecat. Si am mai luat si un sac de rahat, baclava, sofran si alte bunatati otomane la intoarcere.


Am plecat vineri 29 apr de la mine pe la 11, Gabi ma astepta in fata casei, are noroc cu o jaca de goretex pe care i-o imprumut si i se potriveste la masura lui, il recuperam rapid si pe Edi, mergem 500m si-mi amintesc ca printr-o strafulgerare a mintii ca am uitat certificatele ICC si LRC si ce ma fac daca ma intreaba turcii/grecii de ele? Normal ca nu m-a intrebat nimeni nimic neam. Ne intoarcem, iau actele si apoi si pe Ioana de la un Lukoil de pe centura. Echipaj complet, largati amarele !
Drum intins pana la Giurgiu si nu contenim sa ne tot miram de calitatea soselei. O sa ne treaca admiratia in cativa km cand am constatat ca in cei 5 euro platiti pentru trecerea pe Podul marii Prietenii au fost incluse si niste santuri de mai toata frumusetea. Nu frumos dar cu Dumnezeu inainte!

Trecem lejer vama bulgareasca, platim obolul pt vigneta de drumuri si da-i bataie dar mai potolit ca stiam ca cefalotzii pun radare nemilos pe drumul spre TR.
Ne radem de radiourile in limba topkata-poparnata si ne simtem bine vreo 2 ore, se face de 15 si noi tot in BG. Daca tot ne simtem bine ia sa facem un popas sa mai si alimentam la matze. Oprim dupa Tarnovo intr-un varf de deal unde era un popas din doua baraci mai instarite si incepem sa-i explicam chelneritei ca vrem ciorba de burta cu ardei si smantana. Asta ne aduce o ciorba diluata fara ardei si fara smantana si daca tot e austeritate nici paine nu ne-a mai adus. Bun si asa, tinem stomacul ocupat si speram sa ajungem la o chorba-chiofte cat mai repede. A fost prima si singura data intr-o saptamana cand Gabi n-a mancat cu noi, mai avea cateva sandvisuri de-acasa in traista da’ las’ ca o sa ne-arate el dupa aia ce poate !
Petrecerea vesela continua in ritm sustinut, trecem muntii, coboram in Nova Zagora si urmam calea GPSului dublata constiincios cu harta de hartie de navigatorul ad-hoc Gabi H. Aveam 3 gpsuri functionale in masina si inca 1 in laptop deci asigurarea de navigatie era super. Da dar nu!

Inainte de a pleca setasem gpsul pe ruta cea mai rapida, stiam ca daca ii dau cea mai scurta ne duce in balarii. Mai setasem si sa nu intram pe drumuri neasfaltate, preventiv. Si ce sa vezi : de la Nova Zagora intram pe niste coclauri unde vocea feminina de la IGo ne tot indemna inainte iar harta de hartie dadea drum european cu dunga rosie. Mica problema era ca drumul european 55 din tara vecina si mare pretena nu mai fusese asfaltat de cand era Jivkov tanar. Ne uitam la gropile ca dupa bombardamentul Dresdei si ne intrebam galbeni: mai fratilor, unde mama castravetilor am ajuns?
Vorba lui nea Vasile Tomazian : ce-am visat eu asta noapte ? Visasem rufe intinse !
Oprim ca sa verificam datele de navigatie: tanti blonda cu accent unguresc de la Igo 2010 de pe telefonul meu zice ca e ok, nema problema, tanti de la IGo 8 de pe gpsul masinii confirma ca e de bine, tanti de la telefonul lui Edi ezita intre drum european si drum comunal. Dupa aia ne-am prins cum sta treaba: cand drumul avea 5 km asfaltati era cu denumire de drum european, cand era facut miriste era drum comunal.
Mai verificam o data setarile la gps: sa nu fie printre optiuni drum arat, drum cu santuri transversale, drum tip Irak post-Saddam, poligon de tancuri. Nu erau dar "drumul" taman asa arata.
Si dai si mergi, a intaia, a doua si lui Pejo tare ii place pe aratura ca are garda la sol mica de zici ca le fac la Maranelo. Si dadea sa se intunece si noi tot prin sate si cele coclauri rupand bucsele si pivotii la masina.
Ce-i drept nu-i stramb: am avut si oaresce satsfactii, nici dracul bulgaresc nu e total negru.
Prima a fost ca bulgarii aveau multa rapitza. La ce e ea buna in afara de faptul ca e galbena eu nu stiu sa spun dar am nimerit cu doi experti in masina care erau tare incantati de lanurile galbene cat vezi cu ochii: Gabi ca are nu stiu cate jde sute de hectare de teren agricol pe care il cultiva cu folos si probabil lanurile alea ii starneau oaresce nostalgii agricole si Edi care are o afacere de vinde ingrasaminte si la fel vedea numai gheseft din deal in deal. Vorbeau oamenii astia numai in temeni de productie la hectar irigata si neirigata, eu intelesesem ca mergem la skippertraining in Turcia si cand colo nimerisem la practica agricola in Bulgaria !
Inchipuiti-va scena din film: eu la volan mestecand la benzina si incercand sa rup cat mai putin din pejo, aia doi cu ochii beliti pe geam in orgasm agricol si Ioana cerand opriri pentru pipi la WC boschet. Ceva rar tare!
A doua satisfactie a fost ca desi capra noastra nu se simtea prea bine, pe coclaurile alea era plin de capre moarte. Treceau la greu tiruri si masini mici cu numere din cele mai diverse. O gramada de lume si-o furase la fel ca noi si asta parca ne-a mai imbarbatat: una e sa te scufunzi cu camera de raba si alta cu ditamai Titanicul. Noi ca noi pe la curbe dar sa vezi ditamai tirul de Turcia in curba de 90 de grade pe drum de tara in varful dealului in fata portii unei ferme de porci abandonate, facea toti banii. Daca aveam si sonorul din cabina soferului turc cred c-ar fi fost si mai instructiv.
A treia satisfactie si poate cea mai mare e ca in momente din astea de disperare comica ti se desteapta brusc mandria de a fi roman. Iti vine sa te dai jos sa pui tricolorul la antena masinii. Cand vezi catastrofa aia de drum european, saracia aia nu lucie ci cu minus lucie, toata paragina, rugina si ruina care domnesc in Bulgaria profunda, tare te simti falos ca esti roman si "la noi nu-i chiar ca la astia".
Pe de alta parte simteam ca am mai vazut asa fenomen antropic si pe la noi dar nu-mi dadea prin RAM pe unde, si scotoceam fiecare folder sa-mi aduc aminte unde. Aia doi admirau rapita si estimau productia si eu ma storceam sa gasesc echivalentul romanesc al fenomenului. Aveam un hint, probabil de la rapita alora: drumul romanesc pe care l-am vazut eu asa degradat era galben. Si dupa cateva zdruncinaturi am avut o strafulgerare: brusc mi-am adus aminte pe unde mai servisem asemenea meniu in draga noastra tarisoara. Prin 2000 si ceva ma trimisese Uniunea Europeana in judetele de nord-est sa verific niste primarii in problema cu pe ce-au cheltuit cu folos maxim banii europeni. Am gasit acolo un drum marcat ca judetean care unea judetele Iasi si Botosani intr-o stare echivalenta de degradare dar ai nostri, proband legendara intelepciune a administratiilor locale, rezolvasera problema intr-un stil unic de o mare eficienta. Cand au vazut inteleptii ca nu au bani si nici interes sa repare asfaltul au bagat un greder care a scos cu coltii toate bucatile de asfalt ramase intregi si apoi a venit cu lama si a nivelat ce-a mai ramas din patul drumului. Asa in loc de un drum de asfalt degradat aveau un drum de pietris practicabil.
Bulgarii nu au ajuns la nivelul asta de inginerie nici pana in ziua de azi!

Tot mergand noi asa pe coclauri s-a facut tarziu, bate de 5 dupa-amiaza si perspectiva unei nopti in Bulgaria adanca depasea cu mult pretentiile noastre in materie de expeditie exciting si nu ne incanta chiar de loc dormitul printre gogonele. Cum sa rezolvam problema? Ce face romanul cand intra in cacat? Manualul de clasa 4-a precizeaza cu claritate: de fiecare data cand Romania a fost istoriceste in caca ea s-a indreptat spre Occident pentru grabnica izbavire. Asa si noi: care e primul drum ce merge spre vest pe ala il luam si mergem pe el pana ajungem in civilizatie. Usor de zis, greu de facut ca erau o gramada de alti bezmetici ca si noi care cautau si ei izbavirea de chinuri dar am biruit pana la urma si am ajuns pe la Svilengrad pe un drum omenesc.
Dam lauda lui Dumnezeu ca ne-a scapat si de data asta ca de atatea alte dati in istorie: Doamne, tzucu-tzi poala ta! si ramanem totusi lejer nelamuriti despre pe unde se poate merge decent cu masina in Bulgaria de la Nord la Sud. Cine stie sa ne spuna si noua secretul.

Si da-i si zburda aia cativa km care mai ramaneau pana la granita cu republica lui Ataturk.
Aici alt pocinog dar macar acum stiam la ce sa ne-asteptam, rabdare si tutun.
Penetram granita, dau actele din masina la un ghiseu, pune un spahiu o stampila, mai pune una, vine un altul sa o puna pe a treia (probabil primul era deja extenuat) si ne face semn sa tzusti. Putin contrariati de rapiditatea miscarii tzusnim 500m pana la urmatorul ghiseu - turcii au granita larga, nu se joaca intr-o ghereta ca europenii. La astia in granita ai loc sa intorci un batalion de tancuri, nu e de gluma. Dau actele la ultimul ghiseu bucuros si relativ speriat, e prea frumos ca sa fie adevarat si sa ajungem la Canakale la timp pt o chorba-chofte. Prezumtie corecta: se uita spahiul ala la mine cu mila si atunci am stiut ce vrea sa spuna inainte de a deschide el gura: ne mai lipsea o stampila ! O chema : Control Bagaj. Si cum ii sta bine unui spahiu politicos pe cale de integrare cu Ieuropa ne indica si calea de rezolvare: lasati la mandea pasapoartele, iesiti voi de tot din vama, faceti coada de intrare si va intoarceti acolo in zare la ghiseul 94. Exact asa a zis: ghiseul 94, era foarte precis, zici ca eram in Germania. Dar eram totusi in Turcia si dupa ce ne-am intors si am trecut cu masina printr-o deschizatura in gardul dintre cele doua sensuri (adica mai erau si alte capre cazute in capcana asta) gasim ghiseul 94 unde batea vantul. Si stai si stai si asteapta. Era deja cam pe la 7-8 seara, programul dat peste cap in Balgaria se daduse de tot la otomani asa ca eram tare curiosi ce mai urmeaza. Mai ales ca ghiseul 94 era asezat langa o hala mare, inalta, din panouri metalice, cu girofaruri galbene la intrare si pe care scria cu litere de un metru X-RAY. Eu ma stiam sanatos cand am plecat la amiaza de-acasa dar parca poti sa stii, o radiografie nu strica niciodata. Niste spahii tocmai impingeau un VW Pasat vechi spre hala asta asa ca ma gandeam ca dupa aia urmam noi la control intern. Pe asta, ce-i drept, n-o mai vazusem! Oare ne fac si clisma ?
Apare o turcoaica in uniforma la G94, dau eu s-o intreb alea-alea dar ma intreaba ea intai cu vocea autoritatii: you wait for X-ray? Stimata doamna, va rog sa ma credeti ca sincer apreciez grija statului turc pentru sanatatea noastra dar as prefera sa sarim peste partea asta cu analizele medicale si daca doriti o facem la intoarcere, poate atunci avem si stomacul plin si dam si sange. Se lumineaza aia, probabil o scapasem si pe ea de-o grija, iese in balcon (da, ghiseul 94 avea balcon, e treaba serioasa vama turceasca, eu v-am spus) si incepe sa strige cu o voce groasa : Hasan, Hasan! si sa ne indrume cu manutza spre un grup de turci, turisti si masini aflati claie peste gramada la vreo 100 m de noi. Ne mutam si noi cu masina cu tot, ma dau jos si din incercari multiple incerc sa aflu care e efendi Hasan si in ce problema. Mare smecherie, mare jupan Hasan asta: era unul imbracat semicivil (asta nu ma mira: tot la ei am vazut soldat in santinela pe granita in slapi, e drept ca la o margine mai ferita a imperiului), se uita printre masini si prin bagaje cand si unde avea el chef dupa care scotea plin de importanta functiei o stampila de la brau (avea un soi de toc la curea unde-si tinea stampila cum tin altii pistolul) si punea stampila asta pe pasapoartele nefericitilor. Toata stampila lui avea 4 litere, putine dar f f importante. Greu job si asta, cred ca era ofiter superior, vice-pasha local, biv-vel-vizir, balaban barosan. Si se si semna cu pixul, ca nu era de ajuns super-stampila: nu intri in Turcia daca Hasan nu te semneaza!
Bun si asa, s-a intunecat pana am iesit din vama si am intrat in tara otomana. Hai siktir program de dormit la Canakale omeneste peste noapte plus ca ne taia o foame de lup dupa atata alergatura prin tarile vecine si pretine.

Dupa tot raul si-un bine: drumuri la otomani ca in vise, imperiul tot imperiu: asfalt palma, 4 benzi pe drumuri secundare, indicatoare la tot pasul, toptan guzel. Se face noapte de noapte si noi tot pe drum cu matzele ghioraind si hotaram in unanimitate sa facem un Stop-and-Go in prima asezare omeneasca pentru o minima nutritie.
Bine, intram intr-un orasel, dar inainte de asta zice Gabi ca sa faca si el un pipi, ca om e. Opresc, se da asta jos, face pipi langa un gard si dintr-o data in tot intunericul de smoala se aude un fluierat hotarat de tzignal ca de arbitru la fotbal. Zice Edi din spate: ia uite un afis pe gard. Afisul infatisa un domn cu casca si pusca pe fundal rosu. Hait, asta se pisa intr-o unitate militara. Repede in masina si tulea! Dupa ce facem noi cam 200 m numai ce se vad girofarurile de la o masina de politie ce gonea din sens invers. Mergem noi asa tiptil inca 2 km, nu ne urmarea nimeni, am scapat cu viata. La astia numai daca zici ceva nasol de steag, tzara sau Ataturk si te baga la parnaie dar daca desecrezi sfantele simboluri militare oare ce-ti fac, te spanzura in piata publica?
Bucurosi c-am scapat neimpuscati de santinela vedem ceva ce parea a fi un local unde oamenii mananca. Semn bun, oprim in mijlocul drumului, cotim inapoi, parcam in fata locantei si cu totii buluc la galanterele unde se odihneau tot soiul de bunatati locale tip saslik, chofte, sarma si alte cele. Aici e de noi, dau sa dau o comanda ferma si Gabi il intreaba pe un foflengar ce parea chelner: How much cost asta? Dar asta? Da, le vorbea tuturor turcilor intr-un amestec de balt-engleza cu romana, ceva delicios. Ce zici ca odata s-a dat jos din masina intr-o benzinarie si l-a intrebat pe baiatul de la pompa strangandu-i mana jovial: - Salut Barosane, ti-a fost dor de mine?
Aflam ca 2 chioftele costa cacalau, refuzam demni oferta acelei locante si o luam la pas prin sat/oras poate poate mai gasim vreo crapelnita deschisa. Pana sa gasim crapelnita ne lovim in intunericul strazii de un soi de vitrina in care se invarteau de capul lor doi pui rumeniti, ca ce alta treaba sa aiba doi pui in Turcia la 10 seara. -Ba, aici ne oprim si-i mancam pe astia aici pe bordura ! Apare un turcalete pushtan, -How much cost? Cost guzel cateva lire ca pentru turci nu pt turisti, penetram voiosi locanta. Comanda e simpla: dai tu la noi toti puii tai! Ghiaurii nemilosi, sa rupa galantarul tucului: pune si salata de asta, nu te zgarci la airan, chioftele vad ca n-ai, esti nepregatit, mai ada paine, nefericitule. Ala saracu tocmai se pregatea sa inchida dar l-a lovit norocul de musterii cand nu se astepta si si-a vandut toate resturile de peste zi.



Asa cu matzul plin mai merge sa te intinzi la drum, schimbam soferii, Gabi zice ca acum e full si poate duce, eu trec in dreapta, imi umflu pernuta de pus la gat (tre sa ai lucrul tau) si da-i la aghioase.

Ajungem pe langa Canakale, trecem cu bacul la miezul noptii numai cateva masini, ne miram ca de ce costa doar 11 euro, admiram stramtoarea noaptea, ne minunam cum de pot trece aia asa de aproape si iar ne intindem la drum ca ce rost mai avea sa dormi intr-un hotel cand noi mai aveam de facut numai 900 km.

Pe undeva inainte de Izmir, oprim la intr-o parcare la marginea marii, toata lumea somn de voie in masina, ca romanii in haiducie. Dormim vreo 3-4 ore ca impuscati, trezirea si continuati alergarea. Si dai si mergi cu suta pe drumurile turcesti pana nu se face dimineata sa apara radarele. Eu la volan, da-i si da-i la kilometri, numai ce atipesc conducand, urc o bordura, tipa Gabi, redresez si deja e ziua. Oprim de mic dejun undeva dupa Izmir unde n-am rezistat ispitei prezentata sub forma unui panou cu carnati afisat langa marginea drumului. Turci curviti!
Oprim, ne bucuram de primele chiofte adevarate, cam putine ce-i drept dar reglam din paine asa cum o sa facem de fapt toata saptamana numai ca in dimineata aia nu stiam inca ce regim gurmand ne-asteapta. Da-i si putin meze, si putina pita, si o cafelutza minuscula dar in canitza artistica si inapoi, pe cai, moldoveni !

Cu vreo 40-50 km inainte de finish vedem niste magazine de barci pe stanga, Gabi zice ca sa oprim ca lui ii trebui sa-si ia costum din ala de pescar de care i-am povestit eu. Ok, oprim si luam magazinele la controlat. Mai mult dealeri de barci decat chandlery dar tot reusesc sa iau de la unul care avea o fabricuta in spate o caciulita de polar brodata Beneteau. Tot la asta am vazut ceva ce n-am vazut nicaieri pana acum : o spalatorie de vele, aia spalau numai vele, rafturi dupa rafturi pline de vele date la curatat. De la altul nu ma las pana nu-l pun sa-mi taie un metru de lant vechi pe care il pun mandru in masina. Ce-o fi inteles bietul turc ca fac cu lantul nu stiu nici in ziua de azi dar se uita cam piezis cand am plecat. I s-o fi parut cam ciudat sa te duci in charter cu lantul tau dar dupa toata aventura asta am aflat ca e bine sa ai nu numai lantul ci si ancora ta.

Cu toata odihna de peste noapte ne cam intrase os prin os dupa 24 de ore in masina si-i invidiam pe cei care luasera avionul si ajunsesera in Fethyie cu o seara inainte. Edi ii tot suna pe cei doi si-i tot intreba Ce faceti, ce faceti? de parca era tare greu de ghicit cam cu ce s-ar putea ocupa doi ghiauri in vacanta singurei la malul marii.
Ajungem in Fethyie pe la 12-13 semi-franti dar optimisti, macar bine c-am scapat de drumul oaselor si ne putem intinde.
Prima grija a fost sa schimbam niste bani in lire ca ne saturasem sa tot platim peste tot in euro la cursuri stiintifico-fantastice. Schimbam toptan purcoi si ajungem si la marina pe la 1-2 dupa-amiaza. Just in time! Navigatie precisa, taticu, nu jucarie ! Ori santem la skippertraining ori nu mai santem !



Facem repede jonctiunea fortelor cu Cristi si Doru, doi intelectuali fini pe care ii gasim ocupati cu lectura: citeau etichete in restaurantul marinei. Bag seama ca ei citisera ceva si cu o seara inainte, acum o rupeau binisor pe turceste. Sau erau ei amandoi rupti, nu-mi mai aduc bine aminte detaliile. Bine v-am gasit, bem si noi o bere pe fuga ca trebuia sa vad de barca. Repede la biroul firmei de charter unde o tanti in ralanti ma lamureste subit ca graba nu e sanatoasa si ca barca o sa fie gata undeva pe la ora 5. Adica o vaga ora 5 turceasca, cand o da Allah o sa vina si ora aia !

Va urma, Insh’Allah !
Ultima oară modificat de skipper pe Sâm Mai 14, 2011 7:37 pm, modificat 1 dată în total.
Ubi allii finiverant, inde incipimus nos!
Avatar utilizator
skipper
Flottillenadmiral
Flottillenadmiral
 
Mesaje: 2478
Membru din: Mar Apr 19, 2011 7:35 pm
Localitate: Bucuresti

Re: Skippertraining - 30 apr-06 mai 2011

Mesaj necititde skipper » Vin Mai 13, 2011 2:17 pm

Episodul 2 : Prima seara

Timp numai bun de o cafea turceasca in marina si apare un spahiu mai negricios care ne anunta ca barca e gata. Ma uit la ceas, Allah fusese suspect de neamt cu ocazia asta.
Punem bagajele intr-un carucior (vorba vine ‘carucior’ cand capacitatea lui era cam un sfert de Raba) si tarat-impins ajungem la Miss Sophie unde ne intampina Mustafa. Turcii nu sant ei prea deschisi la ten dar mama baiatului astuia prea umblase aproape de Africa de iesise el asa taciune.
Mustafa zice : Asta e lista, o verificati voi si eu vin dupa aia si facem si verificarea tehnica. Aferim bre ! Si ia lista de la capat si cauta sa afli care lucru pe unde este iar despre unele si ce este acel lucru. Nu ne ia trebusoara asta mai mult de o ora si bifam tot pe lista mai putin niste maruntisuri :pompa de mana, canistra de apa, steag nemtesc. Si seaanchor. Se intoarce Mustafa, -Va aduc alea lipsa, le iau de pe alta barca ! La faza asta daca nu era asa negru as fi presupus ca-i roman, dragul de el.
Ce nu ne-am inteles : cine e seaanchor si unde se afla ea pe barca. Tot insista ca in husa scaunului de bosun e taman obiectul asta, eu insistam ca arata ca o parasuta mica, dam la pace si recunoaste ca trebuie sa bifam obiectul cu minus pe lista. Urmeaza proba tehnica cu elemente impuse : verificam daca functioneaza motorul, pompele, electricitatea si insist pe vinciul de ancora – stiam eu ce stiam. Merg toate in afara de una.

Cand am rezervat si platit barca in decembria am cerut expres lista de echipamente, mi-au trimis-o, scria acolo ca are Navtex. Bun, dar ca sa fiu sigur am intrebat pe emeil si pe Jupan Pepi, managerul de flota din Turcia : bre, sigur are Navtex ? Da, stai linistit, are ! Nu de alta dar daca n-avea veneam eu cu lucrul meu si nu dura mai mult de juma de ora sa-l instalez provizoriu. Ce am gresit la faza asta a fost ca eu am intrebat daca este dar n-am intrebat si daca functioneaza : era pe barca un ecran mare verde pe care scria Navtex dar care nu functiona nicicum. Ba chiar Mustafa s-a aratat oarecum contrariat ca ce-mi trebuie mie ala si cum de nu stiu ca e doar de decor. Hai siktir ! Turci curviti !
Terminam si probele tehnicem semnam lista si ma intreaba daca n-am cateva minute libere sa-l ajut cu ceva. Eu pe el ? Mai sa fie, ia sa vedem spahiule care-i problema ta ! Si ma ia si ma duce la una din barcile din vecini. Trebuie sa mai fi vazut prin marinele pe unde ati fost genul ala de barca cu garaj pentru tender, seamana cu balena lui Iona numai ca au catarg. Era ultima achizitie a firmei, o prospatura de Bavaria 54, mare cat o zi de Ramadan si de doua ori mai inalta in borduri ca a noastra. Intai facem un tur pe dinauntru si pe dinafara si ma minunez nu atat de marimea bestiei cat mai ales de spatiile libere : inauntru puteai tine seri dansante. Totul in culori pastel, aerisit, semana cu penthousurile acum la moda in Romanica. Remarc din fuga un mic detaliu : in barcoiul asta nu ai de ce te tine chiar si daca e numai bandat, nu neaparat sa faca ca masina de spalat pe o vreme de cacao. Imi confirma o impresie pe care o aveam mai demult : barcile astea sant facute sa stea bine amarate in marina sau in cazuri exceptionale mers la motor in ape ca oglinda.
Iesim afara si turcul imi arata care era problema de-l facuse si mai negru decat era : avea un panou indicator in cocpit care nu stia la ce foloseste, prea ii arata tot soiul de lucruri ciudate si amestecate. Bai Mustafa, bine ai venit in lumea sistemelor integrate in care pe orice display ai orice date vrei tu ca toate indicatoarele : gps, sonar, vant, motor se aduna intai intr-o unitate centrala si apoiinformatia se distribuie dupa cerinte. Vazusem asta anul trecut pe Lagoon si mi-a luat 2 ore ca sa le setez. I-am aratat si lui cum se face operatiunea si l-am luminat.
Intorcandu-ma la Tanti Sofica constat ca Dom Doctor nu mai e cu noi si la marimea lui e cam greu de ascuns. – A plecat sa manance ceva ca lesina de foame !
Bine, atunci sa ne hotaram ce vom manca si noi saptamana asta ca sa stim ce alimente cumparam. Faceti voi meniul pe zile ca eu ma duc sa termin de semnat hartiile cu astia de la firma. Ioana, scrie pe bloc notes intai meniul si apoi ingredientele necesare. Si-i las sa se bata, stiam ca va fi greu spre imposibil sa ajunga la o parere comuna, toti se vor da care mai de care mai bucatar trei stele Michelin si nu va iesi nimic coerent. Dar e un exercitiu bun de coagulat echipajul.
La birou nimic nou : garantia 2000 euro plus 145 cash pt transitlog si outboard. Sa fie primit !
Ma intorc la barca unde gasesc o harmalaie generala si pe Gabi satul. – Am servit o shaorma la colt ca ma simteam tare slabit !
- Ati facut meniul ? – Numai pe prima zi : pui cu pilaf ! –Si restul ? – Pentru restul nu ne-am inteles dar am facut o lista de cumparaturi ! – Mergem la supermarketul din oras ? –Nu, ca am vazut noi ca preturile de la Carrefourul din marina sant mai bune ca la ala din oras - Mare minune, dar daca asa ziceti voi hai sa purcedem la shiopping !
Zis si facut, intram 6 oameni cu 4 carucioare in supermarket la alimentat cambuza. Eu asemenea spectacol mai vazusem de doua ori, stiam clar ce urmeaza. Se ducea unul la raft sa ia doua salate sa le puna in carucior, venea altul din spate si le punea la loc, venea al treilea care incerca sa-i impace si Ioana cu lista in mana cauta daca salata e trecuta acolo. E de bine, zic, va las ca ma duc sa-mi caut manusi pe aproape. Normal ca din vreo trei perechi de manusi pe care le-aveam acasa nu luasem niciuna si perspectiva de a trage la funii o spatamana cu mainile goale nu ma bucura de fel. Vizavi de marina erau numai magazine cu de toate pt iahting, intru in primul : manusile proaste 17 euro, manusile bune 20. Asa-i daca n-ai lucrul tau : dai un million la turci pe o pereche de manusi si alea fara degete !

Inapoi la supermarketm incepuse sa se intunece si echipa vesela nu trecuse de primul rand de rafturi. E de bine, aici dormim.
Apare si restul echipajului, cei 4 care au venit boiereste cu avionul. Mai sa fie, si astia au ochii injectati de la lectura. Erau cativa care se uitau la mine ca roentgenul prin oameni. Am aflat dupa aia ca au avut de stat 7 ore in aeroport la Istanbul si cu ce sa-si ocupe si ei timpul, au citit etichete.
Cand i-am vazut asa clatinandu-se ca fetele de la Capalna m-am luminat si eu brusc : nu e rost de plecat asta-seara. –Veniti doi cu mine la barca sa ducem bagajele si doi mergeti si-i ajutati pe ceilalti la shopping, si asa erau putin bezme, inca doua pareri nu strica, sa fie halimaiul complet.
Ducem bagajele la barca si deja trebuia sa impartim paturile. Doua constrangeri : cel mai inalt ia patul cel mai lung, rezulta Radu doarme in prova babord si Ioana sa doarma intr-una din cabinele cu paturi individuale, tribord ca e mai mica. Restul care cum doriti.

Inapoi la supermarket unde spectacolul era in faza culminanta : unii erau deja la casa cu vreo 4 carucioare si ceilalti bantuiau ca virusii printre rafturi sa mai ia cate una alta. Tip bezme !
Aflu mai taziu ca baietii veseli n-au stat degeaba : i-au cerut ritos managerului de raion sa le desfaca o sticla cu vin ca ei vor sa testeze continutul sa stie pe ce dau banii. Si ala s-a conformat. Le-a desfacut o sticla si le-a dat sa bea acolo la botul calului ! Am mai vazut asta in piata la Obor dar nu la Careffour! Baieti descurcareti, sa dea Domnul sa fie asa si pe barca!
Pana la urma aducam si ultimul carucior la casa, cred c-au fost 6 pe putin. Total = 805 lire iatr factura s-a intins pe 8 pagini A4, le-a luat laora 15 minute s-o tipareasca. Job done, hai cu tarhatul la barca.
Aici alta mica problema : unde sa pui atatea angarale intr-o barca facuta sa stea pe langa casa nu sa rupa marile. Plus ca bajetii luasera la greu baxuri intregi de bere la sticla si un carton de 24 de sticle de vin desi le spusesem sa nu aduca nimic de sticla la bord. E de bine, gasim locuri prin santina si prin rafturi si inghesuim tot, ramane barca aerisita. Am gasit asa locuri bune ca dupa ce-am plecat sambata viitoare de pe barca ne-am adus aminte pe drum ca a mai ramas ceva ceapa intr-unul din compartimentele santinei, n-a scos-o nimeni de acolo si daca nici femeile de servici n-au aruncat-o echipajul urmator va avea o mica problema sa identifice de unde vine mirosul de cadavru ! Bafta lor !

Echipajul adunat, aprovizionarea facuta, decizia de a pleca maine luata, hai sa si mancam ceva ! Iesim din marina si intram pe o faleza plina de terase una dupa alta. Hai sa intram unde sant mai multi oameni ca nu cred ca preturile difera de la una la alta, tot numai pt turisti sant. Intram la o terasa unde sef de raion era unul de semana cu Banderas. Gabi il tot striga pe nume : bai Banderas, mai ada smantana. This is without nothing.



Mancam ceva, nu super, mai povestim nu mult, bem ceva, nu mult si platim, nu putin !
A fost prima data de cand bantui eu prin Turcia cand am platit apa din pahare : 1lira paharul. S-a hotarat toata lumea ca nu merita sa le platim bacsis deci socotim la firfirei, lasam banii si plecam urandu-i de bine lui Banderas si mamei lui. Mai tarziu constatam ca totalul banilor platiti depasea totalul de pe note cu numai 20 de lire ! Vorba lui Gabi : -l-am avut !
Fericiti cu burta plina ne culcam cu mari sperante pentru zilele urmatoare ! A fost singura seara cand guleaiul n-a continuat si la barca, toti fiind rupti fie de la drum fie de lectura asidua ! Somn usor !
Ubi allii finiverant, inde incipimus nos!
Avatar utilizator
skipper
Flottillenadmiral
Flottillenadmiral
 
Mesaje: 2478
Membru din: Mar Apr 19, 2011 7:35 pm
Localitate: Bucuresti

Re: Skippertraining - 30 apr-06 mai 2011

Mesaj necititde menestras » Sâm Mai 14, 2011 12:42 pm

Haide neica si cu episodul 3. Hai cu egalarea.
menestras
Stabsgefreiter
Stabsgefreiter
 
Mesaje: 77
Membru din: Lun Apr 25, 2011 8:58 pm

Re: Skippertraining - 30 apr-06 mai 2011

Mesaj necititde skipper » Sâm Mai 14, 2011 7:26 pm

Episodul 3 : prima zi de barca

Ne trezim dimineata la o ora turceascam nu cu noaptea in cap ce ce atata graba. O cafea in cocpit, o inspectie vizuala a situatiei meteo apoi una pe laptop, E groasa de subtire ce e : santem taman la capatul unui front oclus generat intr-o depresiune in resorbtie rapida. Astea sant cele mai pacatoase nu pentru ca aduc precipitatii sau schimbari majore de vant si temperatura ci pentru ca sant cele mai instabile si nesigure in evolutia lor. Il poti vedea pe harta acum si peste 6 ore sa fie gata disipat, cer senin. Nasol moment dar vorba bancului cu violul: asta este, alta n-am ! Cafeluta continua pe indelete ba mai punem si de un mic dejun din rezervele cambuzei. C’est beau le yachting !



Facem ultimele cumparaturi, ceva baterii, ceva carnita ca aseara n-aveau, epuizasem Carrefour-ul, si incepem sa ne organizam.
Intai carturile : cate trei oameni pe sistemul ziua 4 ore si noaptea 3 in asa fel incat in 24 de ore sa avem 7 carturi si toata lumea sa se roteasca, nimeni sa nu prinda numai orele cainelui sau sa se fericeasca in orele de plaja. Ca sa se poata dormi cat mai bine cei doi din aceeasi cabina cu paturi duble sant in carturi diferite. Cei trei sefi de cart sant deocamdata cei care au calificarile cele mai mari. Simplu. Orele de start ale carturilor s-au stabilit in functie de orele rasaritului si apusului in asa fel incat schimbarea carturilor sa nu pice exact pe orele astea. Simplu iarasi.
Urmeaza navigatia : data fiind situatia politica intrarea in Egipt nu mai e o optiune asa ca hotaram un traseu de larg cu un punct intermediar la longitudinea Fethyie si latitudinea Cretei urmand ca apoi sa mergem spre vest pana la Creta si in functie de meteo sa alegem o ruta printre insule pana la Bodrum.
Ca tot aveam timp, facem si putina teorie cu punctele pe harta, calcul de drum, estima, alea alea.
Gabi pricepe instant aspectele matematice, altii le stiau deja, putina practica la echere si compas nu strica niciodata.

Imagine


Vantul se inteteste brusc, in golful adapostitit din toate partile marea se monteaza si in jumatate de ora valurile trec peste pontoane. In est un motor iaht scapa ancora si se straduieste sa stea la motor, in N chiar langa pontonul marinei o guleta cere ajutor la un gomone sa poata manevra mai la larg, marea fierbe ca in Bosfor. Nici vorba se iesi pe asa nebunie ! Turci curviti !
Verific indicatorul de vant : 25-29 de noduri. Fugi bre de aici, sarturile nu fluiera la viteza asta, inca o bucurie : nici asta nu functioneaza corect.
Pregatim parame pentru dublat legaturile in cazul cand se face si mai rau si apoi nu avem altceva de facut decat sa admiram spectacolul in toata splendoarea lui. Si cata splendoare!
Si se face de 2 de 3 si vajaiala nu se mai potolea ! Incepuse numai sa faca niste pauze de 15-20 de minute in care vantul scadea la 10-15 noduri si puteam incerca o tentativa de evadare.
Ne pregatim cu toate fortele si asteptam urmatoarea pauza sa putem tzasni. Vine pauza, -Ia-o, Tibi ! si nici nu iesim juma de barca ca ne si lipeste vantul de vecini. Si da-i la mana, da-i cu bowthruster, nimic, vantul si mai abitir ne tintuia in barca vecina. –Las-o la mine !, da-i inapoi, da-i inainte, da-i inapoi si o scoatem din primul rand de barci, cotim si deja dupa primul colt avem spatiu de manevra.
-Tibi, ia carma ca ma duc sa filmez iesirea din marina !



Iesim victoriosi, prima barca care iesea dupa vijelie, facem 1000 de poze, incepe marea aventura aventuroasa.
Observam atenti imprejurimile. –Uitati-va in dreapta, e un semn de obstacol la est ! –Atentie in stanga fata, lumina de obstacol ! –Vezi ca intra o guleta, lasa-l sa treaca primul ca e mai mare !
Si iesim din golf cat e inca lumina si luam cap 180 spre un punct aflat la 110 mile in Sud de unde ar fi trebuit sa viram dreapta spre Creta.

Marea ok, un 2 spre 3, un fel de hula scurta dinspre sud, vantul mai potolit dar tot de fata. Motorim voiosi spre sud, ce e mai usor decat de tinut 180 pe compas.



Voiosi si nu prea. Barca facea frumos tare in conditiile alea, ca un pendul, oscila pe toate axele, conditii ideale pentru suprema bucurie a yachtsmanului : raul de mare. Apropo : de ce exista ‘rau de mare’ dar n-am auzit in veci de ‘bine de mare’, numai daca e de rau se pune ?
Se insereaza incet, lasam tarmul turcesc in urma, traficul dispare brusc odata cu tarmul, se lasa un fel de negura pentru ca aveam si marele beneficiu al unei luni noi care face din noapte bezna totala. Veselia de pe barca se inmoaie aproape brusc, toate lumea e in cocpit, inghesuiti unul in altul, incerca fiecare sa fie cat mai barbat sau cat mai barbata. Da dar nu, vorba altui banc : trebuie sa mai vrea si Grivei ! In cazul de fata Grivei era stomacul fiecaruia. Care avea alte ganduri, nu tocmai pasnice. Si incepe valul cand era inca ziua, amurg : unde mi se pun baietii pe un dat la rate, unul dupa altul, stiam ca asta e molipsitor, mai vasusem filmul asta, ba si jucasem cu sarg in el altadata. In loc de Ocupati Garile ! acum se striga Ocupati bordurile ! Fiecare sa aiba bordul lui unde sa produca. Molima a inceput cu unul, apoi al doilea si tot asa pana cand 8 oameni din 10 am dat la rate.
Dar ne-am organizat pe la o bucata de noapte ca nu se mai putea voma asa in devalmasie : toata lumea vomitoare statea in cocpit aliniata si galatusa trecea de la unul la altul pentru grabnica umplere, Ultimul din sir varsa continutul in mare, clatea ghiordelul si-l dadea mai departe pentru inca o tura. Trebusoara asta a tinut toata noaptea, nu se mai stia cine e de cart si cine nu, toata lumea in cocpit, la prestare. Cu cateva exceptii, naturlich, Gabi&Tibi.
Imaginativa scena, n-am putut-o filma ca prea era intuneric : termina Tibi cartul, lasa timona urmatorului, isi face loc pe bancheta din cocpit printre sportivii vomitori, isi aprinde tacticos o tigare, scoate sticla de acompaniament cu care venise de acasa (avea omul lucrul lui - un mic tzoi de pet de 2.5 de tzuiculitza puturoasa de Buzau) si inainte de a sorbi el ii intreaba pe muribunzi : mai doreste cineva ? Poporul se dadea de ceasul mortii sa umple ghiordelul, care nu apuca se apleca in borduri, si asta ii intreaba care mai serveste ! El fuma tacticos, tragea din sticla si restul umpleau galeata. Memorabil. Necazul e ca cineva l-a lovit peste sticla si a varsat lichidul puturos pe haine si duhoarea asta starnea si mai mult poftele vomitive ale celorlalti. Drept care decide sa se retraga in salon sa continue libatia si sa umple si salonul cu frumoasa aroma. Asta mi-a pus mie capac, care dormeam pe bancheta din salon. Dau si eu la rate starnit de mirosul crancen si ma culc linistit, cu simtul datoriei implinite.

Pe barca dormi si nu prea, tot timpul ai urechile ciulite si dupa un timp te obisnuiesti cu zgomotele barcii si valurilor, oricat ar fi acestea de sonore. Ce te trezeste sant zgomotele pe care creierul le defineste ca anormale. De exemplu la mine pe barca daca aud velele fluturand, sar ca ars, ai la ST era parte din normal, asa se fac voltele, prin punerea velelor in pozitie de capa.
Cum dormeam eu asa ghemuit in salon numai ce-i aud pe vajnicii marinari : - Hai sa luam dreapta 20 de grade ca si asa nu ne asteapta nimic in punctul ala ! De parca trebuia sa-i astepte la Waypoint vreo cadana sau o terasa cu Retsina. Si asa o dau baietii mei cotita, la propriu. Nu mai era chiar Offshore de toti banii, era un fel de Offshore dar sa vedem tarmul.

Deci vine dimineata ca o izbavire, epidemia de voma continua doar sporadic, lumea isi revine incet incet. Unii curajosi chiar au indraznit sa manance ceva biscuti, important era sa bem cat mai multa apa sa combatem pierderea de lichide de pana atunci.
Se ridica frumos soarele si la fel si moralul mostru, continuam navigatia, ehei, parca nici offshorul asta nu e chiar asa de speriat.
Ziua trece usor, se scurge apatic ca si cum noaptea precedenta n-am fi fost tot noi aia inghesuiti peste ghiordel. Din nou, c’est beau le yachting!

Ubi allii finiverant, inde incipimus nos!
Avatar utilizator
skipper
Flottillenadmiral
Flottillenadmiral
 
Mesaje: 2478
Membru din: Mar Apr 19, 2011 7:35 pm
Localitate: Bucuresti

Re: Skippertraining - 30 apr-06 mai 2011

Mesaj necititde sss » Sâm Mai 14, 2011 9:10 pm

Ce-mi place de Sir Tiberius Lotan, Lord of Buzaushire, e supertare cu al lui calm englezesc, da' sa incerce sa-l anihileze pe Capitan cu un amestec de mahoarca si tuica de Buzau, fuck, revolta de pe Bounty a fost o copilarie! :lol: Sper ca te-ai razbunat crunt, aruncandu-i palaria in mare...
Avatar utilizator
sss
Oberstabsgefreiter
Oberstabsgefreiter
 
Mesaje: 134
Membru din: Mie Apr 20, 2011 6:01 pm

Re: Skippertraining - 30 apr-06 mai 2011

Mesaj necititde dan_matiesanu » Sâm Mai 14, 2011 9:14 pm

pina acuma am doar doua mici adaugiri la cele relatate de Romeo:
- cum pe mare e bine sa ai lucrul tau, la urmatoare iesire o sa vin cu galeata mea
- sa ghiceasca cine nu stie, in ce s-au spalat vasele in ziua 2. si 3. si 4. si cred ca si in ziua 5...
Aferim!
dan_matiesanu
Oberstabsgefreiter
Oberstabsgefreiter
 
Mesaje: 114
Membru din: Mie Mai 11, 2011 4:02 pm

Următorul

Înapoi la Jurnale de bord

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron