x_petrolist scrie:Mi-a facut mare placere sa citesc comentariile noi si sa le recitesc pe cele dinainte. As dori sa va intreb ce parere aveti depre stabilirea carturilor de 6 ore? Mi se par foarte lungi avind in vedere conditiile meteo. Voi cum le-ati fi organizat?
Cit despre abandonul in conditiile etanseitatii cabinei compromise cred ca a fost imperios necesar. Primul knock-down sau rollover putea scufunda barca.
Ma abtin de la comentarii referitoare la articolul scris de Iulia Fulicea, Membru in Biroul Federal al Federatiei Romane de Yachting, Presedinte al Comisiei Tehnice si de Disciplina FRY.
Salut X,
de la caz la caz cum ai sa vezi dedesubt.
Cel mai important este ca nu tot echipajul sa fie epuizat exact in acelasi timp. Atunci se fac erori de judecata si se iau decizii stupide care pot duce la catastrofe. De asta se tin carturile atat de religios.
Intr-adevar, 6 ore sunt prea lungi, dar unii prefera sa doarma jumate de noapte neintrerupt. Am auzit de cupluri care impart ziua si noaptea. Intre cupluri e mult mai flexibil, dupa vreme si conditii, dar cu echipaj de profesie e biblie.
Eu prefer 3 ore la latitudine mare si 4 la caldura.
Cand se face landfall trec pe 1 ora in ultimele 6 ore, daca astept dimineata si ma aflu pe langa recife sau trafic mai intens. Daca este vreme dura, tot o ora cu dozaj moderat de Red Bull. Conservarea energiei este critica, in special, cum am mentionat in alte posturi, pentru perioada imediat dupa, cand trebuie sa ridici panzele si sa continui cursul altfel suferi mari daune si materiale si la echipaj, din cauza starii marilor confuze de dupa furtuna.
Lipsa de somn are efecte socante. Dupa 16 ore incepi sa primesti audio: auzi coruri de copii, voci pe mare, clopote. Dupa 24 de ore incepi sa prinzi si imaginea: vezi grupuri de oameni avand un party inauntru, orase plutind pe apa iar albatrosii sunt din Jurasic Park. Deci o decizie atunci e ca si cum ai da Shinkansenul pe mana unuia care a baut de trei zile la o nunta. Totul merge repede dar lui i se pare cu incetinitorul. De asta se tin carturile, ca macar jumate din crew sa fie cu mintea limpede.
Pentru al doilea punct al tau, sigur ca abandonul a fost imperios necesar. Ce nu a fost necesar a fost sa se ajunga acolo. In cazul lor au cam facut toate greselile care s-au putut face. In primul rand prognoza meteo era clara si nu pleaca nimeni cu 40 de noduri din fata. Chiar daca te prinde asa ceva afara, nu distrugi barca aia numai pentru ca vezi tu pe GPS ca ala e track-ul tau. Dar de la a pleca non-stop atatea mile, peste Canalul Manecii, Biskaya, prin Gibraltar, sa intri iarna in Med si sa mergi non-stop pana in Ro, cand oameni cu mai multe mile sub centura decat or sa aiba ei vreodata, se strecoara de la un port la altul cat mai discret, cu pasaje mici, cu prognoze bune, pana la aceasta realitate, este o cadere deprimanta. Asa o vad eu, ca si cum am vrut sa zbor in spatiu dar mi-a venit rau in lift spre launch pad si am abandonat.
Am spus-o mai inainte: nu este esecul ca atare, este modul in care ai esuat. Uita-te la cele mai mari nume si ai sa vezi de cate ori au abandonat, esuat, unii nu au reusit niciodata desi erau niste sailors extraordinari. Nu asta este ce deranjeaza aici, ci scurtaturile spre glorie fara sa faci milele de rigoare.
In final, toata trena de titluri care urmeaza numelui lui Iulia nu ma impresioneaza deloc, dimpotriva, este o dezamagire mai mare cand realizezi ca cei din top sunt atat de incompetenti. Este clar ca nu stie ce vorbeste, iar cei care au facut aceasta "performanta" cu toata valva din media si tot glamour-ul unui record inutil, s-au facut pur si simplu de ras, dupa cum vezi reactia de aici. Daca se vrea respect in domeniul maritim, atunci trebuie facut ceva cu oameni care au facut milele si "u-milele" trepte necesare. Uite aici sunt oameni care au facut un Yachtmaster in Anglia, care au facut niste mile marine mai acatari, niste deliveries, care si-au rupt deja oasele pa mare si au inteles respectul si modestia impusa de ocean. Daca vrei sa fii cel mai tare offshore sailor din cei care merg cu barca cu vasle pe Herastrau, atunci poate merge.
Dar daca vrei respectul colegilor din acelasi domeniu se cere mai mult decat atat.
Este destula prostie peste tot, nu trebuie tolerata si aici. Uita-te pe National Geographic, Discovery, samd, numai senzationalisme de la niste quasi-eroi care vand ratings la cei care stau acasa in sofa si se minuneaza. Acei "survivors" sunt escortati de alte ambarcatiuni si sunt la o mila de mal. Asa-zisii aventurieri in jungla sunt de fapt pe marginea drumului. Iar daca se nimereste unul mai destept si mai onest, contractul nu se mai prelungeste, pentru ca programul devine prea destept pentru mase. Adevarul este ca exista doar o mana de oameni care fac intradevar lucruri extraordinare. Dintre ei, la majoritatea nu ai sa le stii niciodata numele.
Asta e ultimul meu comentariu la subiectul asta. Eu sper ca ceva sa ramana dupa toate discutiile astea, ceva pozitiv si constructiv. Sunt resurse in Romania sa faceti tot ce visati, sunt si cunostintele necesare, si resursele financiare, si oamenii de constructie solida care sa duca steagul romanesc pe toate meridianele lumii. Trebuie doar facute aceste proiecte cum trebuie, de la inceput pana la sfarsit. Daca a putut un Gutek sau un Fedor Konioukhov o sa poata si unul de-al nostru.
Dar nu Southampton-Mangalia, nu cred.