Constantin Lascu in Pacific

[Constantin]

Am uitat sa scriu ceva: cineva, pe FaceBook, s-a mirat, cand am scris ca presiunea atmosferica a fost, la un moment dat, de 1004 milibari! Nici un moment nu am avut presiune mai mare de 1013 milibari. In general, a oscilat intre 1007 si 1009! Cauza este evidenta: in sud, este cald, aerul se ridica, deci dinspre nord vine aer rece, pentru a-l inlocui. Si vine direct de pol. Nimic nu-i sta in cale. Vine, rece, cu forta, fara oprire. Nu de multe ori in viata mea mi- a fost frig, ca acolo!

[Florio]

Si totusi, nu consider acest mars ca pe o aventura iesita din comun. Da, a fost lung, da, uneori a fost greu, dar sunt convins, ferm convins, ca sunt multi skipperi in tara capabili sa faca astfel de marsuri!

Sunt de acord, dar ramane distanta intre a putea si a o face efectiv .
Calatoria ta, Constantin, a fost o incercare grea si ai facut fata datorita experientei si stoicismului, doua caracteristici puternice, esentiale pentru un navigator.
Nu pot sa imi inchipui cum arata oceanul la un vant de 90 noduri . Am vazut la 51 noduri si daca eram atent, l-as fi simtit pe al 52-lea in gatul meu . E adevarat ca atunci cand navighezi in asemenea conditii, nu ai timp sa te gandesti la cum te simti, ci actionezi pur si simplu. SI daca actionezi bine, totul ramane in plaja acelui bine. Daca nu... nu se stie .
Raman la parerea ca tu ai modestia unui personaj din romanele lui Dumas .
Dar proportia celor traite de tine in aceasta calatorie solitara, ramane neschimbata, oricat de simplu si modest ar fi povestite.

[Constantin]

Constantine, eu sunt ca un peste pe uscat acum, chiar pe uscat, in mijlocul desertului Kalahari, si eu te invidiez si te admir pe tine care tot pe mare te tii. Inca odata, respect capitane, si imi doresc sa te intalnesc candva undeva sa stam la o noapte de povesti si vin negru.

Bon vent!

Christian

Multumesc, Christian!
Acum, si eu sunt pe uscat, in Budapesta, gandind la ciolanul promis de Florio am slabit 12 kg (acum am 67 de kg), sunt obosit, somnoros, nu reusesc sa ma reacomodez la viata grea de pe uscat. Din fericire, duminica plec inapoi pe mare, pentru trei saptamani, acolo unde totul este simplu si previzibil
Nu stiu cand si unde, dar vor fi un sir de seri cu povesti si vin bun, avem amandoi destule de povestit. Astept cu nerabdare clipa aceea.
Faire winds, Christian!

[skipper]

Bine ai revenit pe uscat, refacere grabnica (aici ciolanul definitely ajuta) si intoarcere pe mare si mai grabnica!

Cum s-a terminat povestea, ai reusit sa ajungi in USA si sa predai barca proprietarului multumit?

[Florio]

In mine fierbe o contradictie mai rau ca intre otolite si nervul optic :
ratiunea imi spune sa las omul in pace sa se linisteasca dupa atata istov pe mare....iar nerabdarea ma face sa il trag de maneca, poate mai deapana din firul povestirii.
Ar mai fi o cale totusi. Spune-ne cand ai de gand sa vii in capitala, sa punem de o intalnire la Caru cu Bere si sa iti rezerv meniul pasoptist : ciolan cu varza stropit cu vin rosu. Si-o ospatarita juna, pe genunchi !
Am eu leac de dezlegare la limba, Lacooane !

[Constantin]

Bine ai revenit pe uscat, refacere grabnica (aici ciolanul definitely ajuta) si intoarcere pe mare si mai grabnica!

Cum s-a terminat povestea, ai reusit sa ajungi in USA si sa predai barca proprietarului multumit?

Da, totul s-a terminat cu bine, Promise Kept a ajuns acasa. Voi povesti totul, in amanuntime, dar numai dupa aparitia din august a revistei Yacht Magazin, unde Irina Tanase va povesti cum a inteles ea acest mars.
Pana atunci, Faire winds, tuturor!

[Constantin]

Soarele a apus incet, incet, intr-un vartej de purpuriu de inceput, sau de sfarsit de lume. Pluteam fermecator de frumos, Promise Kept se insinua printre valurile domoale, piscurile muntilor de pe Insuka Bonita deja nu se mai zareau. O seara in care te impaci cu lumea si cu tine insuti. Dispar ganduri, necazuri, griji... una dintre serile pentru care sunt oricand gata sa renunt la orice mi-ar putea oferi viata la uscat.

Noaptea a pogorat fara luna, un intuneric de iad, ce a urmat firesc vartejului de rubiniu si violet al asfintitului. Parea ca se pregateste ceva inspaimantator, de o frumusete salbatica si in acelasi timp blanda, un fel de brocart greu, dar care te invaluie cald...
citeste mai departe:
http://www.barcaholic.ro/articole/185-c ... rniei.html

[Solitaire]

Mda Constantine, ce poveste...de asta se spune ca delivery skippers sunt mai extremi de felul lor. Ei trebuie sa livreze yachturi cu care ei nu sunt familiarizati, prin orice vreme, impotriva rutelor logice stabilite de sute de ani. Unii, ca mine spre exemplu, ar avea anumite retineri sa se suie pe un yacht necunoscut si sa faca un pasaj oceanic, si majoritatea skipperilor care livreaza barci peste tot au traversat multe oceane cu barci scufundandu-se sub picioarele lor. Inventivitatea si capacitatea de supravietuire cresc exponential cu pericolul, dar cum spunea Webb Chiles: "almost dying is a hell of a way to make a living."
Acuma, cateva comentarii spontane la ceea ce ai povestit:
1. Chestia cu motorina, am facut-o si eu de multe ori si in acele momente am inventat injuraturi care ar soca filologi de pe orice continent. Asta e cand nu ai de la inceput tancuri de benzina care sunt dimensionate pentru distante lungi. Etap nu a fost conceput niciodata cu gandul la mii de mile marine, mai degraba inter-marina sailing in Med.
2. Din cate stiu eu, motoarele diesel au o inclinatie maxima la care pot opera in siguranta fara ca parti ale motorului sa nu fie lasate pe "uscat" atunci cand uleiul este aruncat pe o parte sau alta. Unii au scos capacul la motor in timp ce faceau sailing la 30 de grade ca sa se convinga ei insisi si rezultatele au fost pozitive. E clar si din povestea ta ca se poate folosi motorul pe mare in conditii grele, dar eu totusi cred ca exista sanse mult mai mari sa ai o pana de motor in conditiile alea si asta poate deveni o situatie critica foarte repede. Eu consider ca motorul este o parte absolut critica a unei ambarcatiuni, chiar daca vorbim de veliere. Pentru puritani, incercati odata sa opriti motorul langa o coasta, cand e mare plata si mareele te duc unde vor ele, si esti practic in deriva, o pluta la voia curentilor. Problema cu coastele astea este ca vezi omenirea langa tine, dar esti in mai mult pericol decat daca ai fi la mii de mile de tarm, pentru ca tarmul asta al naibii e foarte dur, ca piatra s-ar putea spune.
3. In ceea ce priveste rotirea axului elicei (prop shaft) in timp ce mergi pe panze: majoritatea pe care ii stiu eu, subsemnatul inclusiv, pun transmisia in reverse, pentru a opri rotirea axului. Multi si-au scufundat barcile in felul asta, ultimul pe care il stiu, era in Suwarrow, yacht de 1.5 mil. USD, i-a iesit shaftul cu totul si a ramas cu o gaura deschisa intr-un loc inconvenabil, cu un swell de 4 metri. Si eu am din pacate o experienta personala: in pasajul Canada-Bermuda am auzit la un moment dat un scartiit usor, metal pe metal. Am stat asa intins in bunk pentru o vreme cand deodata am sarit ca un clown dintr-o cutie, in cockpit, deschis placa la motor, ca sa vad ca acelasi ax era pe cale de plecare spre fundul oceanului, care la momentul ala era la 5000 de metri sub noi. Dar ce era scartiitul ala? Acasa in Canada m-am gandit la asta si am atasat un inel inoxidabil (care se foloseste la tevi la pluming) pe ax, ca sa nu poate scapa afara. Asta a facut a cel zgomot ca o alarma, ca altfel cine stie daca daca mai scriam povestea asta acum.
4. In final, cum ai spus tu, anumite situatii nu sunt nici logice nici recomandate, pentru ca nimic nu e perfect in Univers, si situatii in care i-ai fi penalizat pe studentii tai devin realitati de care nu poti scapa. Important este ca supravietuiesti si traversezi pana pe partea cealalta a unui ocean, asta este successul, si nu doar aplicarea teoriile ca la carte.

Te admir si te respect capitane,
CT

[skipper]

...de asta se spune ca delivery skippers sunt mai extremi de felul lor. Ei trebuie sa livreze yachturi cu care ei nu sunt familiarizati, prin orice vreme, impotriva rutelor logice stabilite de sute de ani. Unii, ca mine spre exemplu, ar avea anumite retineri sa se suie pe un yacht necunoscut si sa faca un pasaj oceanic, si majoritatea skipperilor care livreaza barci peste tot au traversat multe oceane cu barci scufundandu-se sub picioarele lor. Inventivitatea si capacitatea de supravietuire cresc exponential cu pericolul, dar cum spunea Webb Chiles: "almost dying is a hell of a way to make a living."

Ca Delivery skipper nu esti obligat de nici un contract sa iei barca si sa pleci cu ea indiferent de starea in care se afla. Nu e destul de buna, nu pleci, ori stai pe loc si o pui la punct ori proprietarul se apuca de lucrari serioase si livrarea se amana. De obicei barca are un survey recent sau deliveryul e sub rezerva unui survey, chiar facut informal de skipperul care trebuie sa plece cu ea.
N-am vazut pe nimeni atat de plecat cu sorcova incat sa-si puna pielea in saramura indiferent de suma, macar atata stiu ca daca scufunda o barca pot sa-si caute alta cariera.

1. Chestia cu motorina, am facut-o si eu de multe ori si in acele momente am inventat injuraturi care ar soca filologi de pe orice continent. Asta e cand nu ai de la inceput tancuri de benzina care sunt dimensionate pentru distante lungi. Etap nu a fost conceput niciodata cu gandul la mii de mile marine, mai degraba inter-marina sailing in Med.

Putine barci mai sant facute cu tancuri pt traversade desi spatiu in ele ar fi. Pana si Bavaria aia 32 pe care am dus-o prin Italia in iunie avea spatiu in pupa pentru juma de tona de motorina. Problema constructorilor este de ce ar pune asemenea tancuri, de cate ori sant barcile lor folosite la traversade de peste 500M cand e stiut ca 90% din destinatii sant mult sub 100M. Construiesc si ei dupa cerinta consumatorului, de aici si tancurile ridicole. Ditamai Azimiut-ul 45 avea autonomie 10 ore! Ridicol!
Pe de alta parte e foarte usor si ieftin de crescut capacitatea tancurilor pt cei care au ganduri serioase. Un rezervor nou din fibra costa maxim cateva sute de euro iar rezervoarele flexibile sant pe la 1eur/litru. Ca sa nu mai spunem de canistrele de plastic, metoda cea mai folosita pt trecut Atlanticul. Am vazut un iaht frantuzesc pe la 50" care a luat peste o tona de motorina si a plecat inaintea nostra din ST. Martin si a ajuns in Azore inaintea noastra. Fara numar!

2. Din cate stiu eu, motoarele diesel au o inclinatie maxima la care pot opera in siguranta fara ca parti ale motorului sa nu fie lasate pe "uscat" atunci cand uleiul este aruncat pe o parte sau alta. Unii au scos capacul la motor in timp ce faceau sailing la 30 de grade ca sa se convinga ei insisi si rezultatele au fost pozitive. E clar si din povestea ta ca se poate folosi motorul pe mare in conditii grele, dar eu totusi cred ca exista sanse mult mai mari sa ai o pana de motor in conditiile alea si asta poate deveni o situatie critica foarte repede.

Din ce-am mai vazut, in toate manualele motoarelor este trecut unghiul de inclinatie maxima. Problema vine mai repede in caz ca ajuti barca cu velele sus si barca bandata in acelesi bord pe timp indelungat decat daca pui motorul pe vreme rea cand barca tot oscileaza in toate planurile.
Motorul se mai poate opri la oscilatii din cauza circuitului de combustibil care poate prinde aer chiar daca rezervorul are pereti interiori ce impiedica barbotarea motorinei. Poate intra pe conducta o bula de aer din filtrul mare si gata pana. Sau vreun defect in circuitul electric (fire oxidate si conexiunei imperfecte)care se accentueaza la oscilatii. Sau un motor uzat cu probleme de compresie imperfecta si care nu poate lucra decat cu toti cilindrii. Sau apa intrata in compartimentul motor care produce un scurt circuit. Sau vreun surub ori colier care se slabeste si lasa apa/aerul/motorina sa intre sau sa iasa pe unde nu trebuie.
Acum in UK am fost cu o barca de scoala la care motorul era relativ batran si avea prostul obicei sa se opreasca din senin cand ti-era lumea mai draga si senalul mai ingust. Murphy works.

Eu consider ca motorul este o parte absolut critica a unei ambarcatiuni, chiar daca vorbim de veliere. Pentru puritani, incercati odata sa opriti motorul langa o coasta, cand e mare plata si mareele te duc unde vor ele, si esti practic in deriva, o pluta la voia curentilor. Problema cu coastele astea este ca vezi omenirea langa tine, dar esti in mai mult pericol decat daca ai fi la mii de mile de tarm, pentru ca tarmul asta al naibii e foarte dur, ca piatra s-ar putea spune.

Fostul proprietar al barcii mele a reusit sa scufunde un catamaran langa tarm chiar sub ochii unor amirali: motorul lui outboard s-a oprit si n-a mai vrut sa porneasca si asa barca a fost impinsa in stabilopozii unui dig.
Acum in Uk, printre altele, am remarcat un lucru tare interesant: astia nu se bazeaza niciodata numai pe motor sau numai pe vele. Ies la motor dar ridica randa imediat sau daca trec un pasaj numai cu vele tin motorul cald. Just in case!

3. In ceea ce priveste rotirea axului elicei (prop shaft) in timp ce mergi pe panze: majoritatea pe care ii stiu eu, subsemnatul inclusiv, pun transmisia in reverse, pentru a opri rotirea axului. Multi si-au scufundat barcile in felul asta, ultimul pe care il stiu, era in Suwarrow, yacht de 1.5 mil. USD, i-a iesit shaftul cu totul si a ramas cu o gaura deschisa intr-un loc inconvenabil, cu un swell de 4 metri. Si eu am din pacate o experienta personala: in pasajul Canada-Bermuda am auzit la un moment dat un scartiit usor, metal pe metal. Am stat asa intins in bunk pentru o vreme cand deodata am sarit ca un clown dintr-o cutie, in cockpit, deschis placa la motor, ca sa vad ca acelasi ax era pe cale de plecare spre fundul oceanului, care la momentul ala era la 5000 de metri sub noi. Dar ce era scartiitul ala? Acasa in Canada m-am gandit la asta si am atasat un inel inoxidabil (care se foloseste la tevi la pluming) pe ax, ca sa nu poate scapa afara. Asta a facut a cel zgomot ca o alarma, ca altfel cine stie daca daca mai scriam povestea asta acum.

Asta e una din treburile pe care eu nu le-am inteles niciodata: ce rau face axul daca se invarte cand mergi la vele? Daca uleiul din inversor e adus de o pompa sau are schimbator de caldura. mai inteleg, dara daca e inchis si uleiul e tot timpul acolo unde e problema ca se invarte axul la rece? Rulmentul de presiune oricum lucreaza si la rece si la cald.
Ala din Suvorow si-o merita daca s-a scumpit la taratze si la o barca de 1.5Mil nu a gasit bani de o elice cu pas variabil sau macar cu pale rabatabile.

[Solitaire]

...de asta se spune ca delivery skippers sunt mai extremi de felul lor. Ei trebuie sa livreze yachturi cu care ei nu sunt familiarizati, prin orice vreme, impotriva rutelor logice stabilite de sute de ani. Unii, ca mine spre exemplu, ar avea anumite retineri sa se suie pe un yacht necunoscut si sa faca un pasaj oceanic, si majoritatea skipperilor care livreaza barci peste tot au traversat multe oceane cu barci scufundandu-se sub picioarele lor. Inventivitatea si capacitatea de supravietuire cresc exponential cu pericolul, dar cum spunea Webb Chiles: "almost dying is a hell of a way to make a living."

Ca Delivery skipper nu esti obligat de nici un contract sa iei barca si sa pleci cu ea indiferent de starea in care se afla. Nu e destul de buna, nu pleci, ori stai pe loc si o pui la punct ori proprietarul se apuca de lucrari serioase si livrarea se amana. De obicei barca are un survey recent sau deliveryul e sub rezerva unui survey, chiar facut informal de skipperul care trebuie sa plece cu ea.
N-am vazut pe nimeni atat de plecat cu sorcova incat sa-si puna pielea in saramura indiferent de suma, macar atata stiu ca daca scufunda o barca pot sa-si caute alta cariera.

Teoretic asa ar trebui sa fie skipper, dar in realitate acesti delivery skippers au niste povesti de spus care sunt uneori socante. Cam prin toate barurile, din Bermuda pana in Fiji, auzi care mai de care cu "horror stories." Unele povesti facute celebre vin de la John Kretschmer care dupa ce a facut New York, San Francisco via Horn cu o Contessa 32 a devenit delivery skipper si are chiar o carte scrisa despre viata ca delivery skipper. La asta m-am referit, chiar daca faci toate controalele, in final este o barca necunoscuta tie iar posibilitatea de surprize mult mai mare, de aia ei sunt si atat de inventivi, pentru ca au ajuns in asemenea situatii de mai multe ori.

1. Chestia cu motorina, am facut-o si eu de multe ori si in acele momente am inventat injuraturi care ar soca filologi de pe orice continent. Asta e cand nu ai de la inceput tancuri de benzina care sunt dimensionate pentru distante lungi. Etap nu a fost conceput niciodata cu gandul la mii de mile marine, mai degraba inter-marina sailing in Med.

Putine barci mai sant facute cu tancuri pt traversade desi spatiu in ele ar fi. Pana si Bavaria aia 32 pe care am dus-o prin Italia in iunie avea spatiu in pupa pentru juma de tona de motorina. Problema constructorilor este de ce ar pune asemenea tancuri, de cate ori sant barcile lor folosite la traversade de peste 500M cand e stiut ca 90% din destinatii sant mult sub 100M. Construiesc si ei dupa cerinta consumatorului, de aici si tancurile ridicole. Ditamai Azimiut-ul 45 avea autonomie 10 ore! Ridicol!
Pe de alta parte e foarte usor si ieftin de crescut capacitatea tancurilor pt cei care au ganduri serioase. Un rezervor nou din fibra costa maxim cateva sute de euro iar rezervoarele flexibile sant pe la 1eur/litru. Ca sa nu mai spunem de canistrele de plastic, metoda cea mai folosita pt trecut Atlanticul. Am vazut un iaht frantuzesc pe la 50" care a luat peste o tona de motorina si a plecat inaintea nostra din ST. Martin si a ajuns in Azore inaintea noastra. Fara numar!

2. Din cate stiu eu, motoarele diesel au o inclinatie maxima la care pot opera in siguranta fara ca parti ale motorului sa nu fie lasate pe "uscat" atunci cand uleiul este aruncat pe o parte sau alta. Unii au scos capacul la motor in timp ce faceau sailing la 30 de grade ca sa se convinga ei insisi si rezultatele au fost pozitive. E clar si din povestea ta ca se poate folosi motorul pe mare in conditii grele, dar eu totusi cred ca exista sanse mult mai mari sa ai o pana de motor in conditiile alea si asta poate deveni o situatie critica foarte repede.

Din ce-am mai vazut, in toate manualele motoarelor este trecut unghiul de inclinatie maxima. Problema vine mai repede in caz ca ajuti barca cu velele sus si barca bandata in acelesi bord pe timp indelungat decat daca pui motorul pe vreme rea cand barca tot oscileaza in toate planurile.
Motorul se mai poate opri la oscilatii din cauza circuitului de combustibil care poate prinde aer chiar daca rezervorul are pereti interiori ce impiedica barbotarea motorinei. Poate intra pe conducta o bula de aer din filtrul mare si gata pana. Sau vreun defect in circuitul electric (fire oxidate si conexiunei imperfecte)care se accentueaza la oscilatii. Sau un motor uzat cu probleme de compresie imperfecta si care nu poate lucra decat cu toti cilindrii. Sau apa intrata in compartimentul motor care produce un scurt circuit. Sau vreun surub ori colier care se slabeste si lasa apa/aerul/motorina sa intre sau sa iasa pe unde nu trebuie.
Acum in UK am fost cu o barca de scoala la care motorul era relativ batran si avea prostul obicei sa se opreasca din senin cand ti-era lumea mai draga si senalul mai ingust. Murphy works.

Eu consider ca motorul este o parte absolut critica a unei ambarcatiuni, chiar daca vorbim de veliere. Pentru puritani, incercati odata sa opriti motorul langa o coasta, cand e mare plata si mareele te duc unde vor ele, si esti practic in deriva, o pluta la voia curentilor. Problema cu coastele astea este ca vezi omenirea langa tine, dar esti in mai mult pericol decat daca ai fi la mii de mile de tarm, pentru ca tarmul asta al naibii e foarte dur, ca piatra s-ar putea spune.

Fostul proprietar al barcii mele a reusit sa scufunde un catamaran langa tarm chiar sub ochii unor amirali: motorul lui outboard s-a oprit si n-a mai vrut sa porneasca si asa barca a fost impinsa in stabilopozii unui dig.
Acum in Uk, printre altele, am remarcat un lucru tare interesant: astia nu se bazeaza niciodata numai pe motor sau numai pe vele. Ies la motor dar ridica randa imediat sau daca trec un pasaj numai cu vele tin motorul cald. Just in case!

3. In ceea ce priveste rotirea axului elicei (prop shaft) in timp ce mergi pe panze: majoritatea pe care ii stiu eu, subsemnatul inclusiv, pun transmisia in reverse, pentru a opri rotirea axului. Multi si-au scufundat barcile in felul asta, ultimul pe care il stiu, era in Suwarrow, yacht de 1.5 mil. USD, i-a iesit shaftul cu totul si a ramas cu o gaura deschisa intr-un loc inconvenabil, cu un swell de 4 metri. Si eu am din pacate o experienta personala: in pasajul Canada-Bermuda am auzit la un moment dat un scartiit usor, metal pe metal. Am stat asa intins in bunk pentru o vreme cand deodata am sarit ca un clown dintr-o cutie, in cockpit, deschis placa la motor, ca sa vad ca acelasi ax era pe cale de plecare spre fundul oceanului, care la momentul ala era la 5000 de metri sub noi. Dar ce era scartiitul ala? Acasa in Canada m-am gandit la asta si am atasat un inel inoxidabil (care se foloseste la tevi la pluming) pe ax, ca sa nu poate scapa afara. Asta a facut a cel zgomot ca o alarma, ca altfel cine stie daca daca mai scriam povestea asta acum.

Asta e una din treburile pe care eu nu le-am inteles niciodata: ce rau face axul daca se invarte cand mergi la vele? Daca uleiul din inversor e adus de o pompa sau are schimbator de caldura. mai inteleg, dara daca e inchis si uleiul e tot timpul acolo unde e problema ca se invarte axul la rece? Rulmentul de presiune oricum lucreaza si la rece si la cald.
Ala din Suvorow si-o merita daca s-a scumpit la taratze si la o barca de 1.5Mil nu a gasit bani de o elice cu pas variabil sau macar cu pale rabatabile.

Riscul este ca prin rotatie axul elicei iese cu totul si ramai cu o gaura intr-un loc "jenant." Cei care au folding prop sau saildrive cica nu trebuie sa-si faca probleme, dar mai multi pe care-i cunosc tot isi pun transmisia pe reverse, just in case.
Cat despre cel cu pricina din Suvarrow, poveste mai lunga. El avea un steag american cat jumate de catarg! si s-au plans ceilalti din ancoraj ca este ofensiv fata de cuplul acela de park rangers din Cook Islands care au grija de insulita. Barbatul era moale si evita conflicte dar astia au intaratat-o pe nevasta-sa care a pus mana pe VHF si a zis ca daca nu pune jos steagul ala de prost gust atunci el nu mai este binevenit acolo. Asta a urlat un "God Bless America" pe radio, a ridicat ancora si a plecat. La 2 ore a trimis Mayday de pe radio si EPIRB. Au iesit toti sa-l ajute dar l-au gasit in dinghy, cu nevasta-sa in depresie si soc.
Umilire maxima, saracu', cu "God Bless America" cu tot.
Mai tarziu am auzit ca si-a luat un motorhome de trei sferturi de milion de dolari si a plecat sa fac ocolul Australiei dar la o saptamana l-a infasurat in jurul unui eucalipt si s-a terminat si cu voiajul ala. Gradina domnului e mare, si unii mai sar si gardu'...God Bless.