Cu velele la drum. Dunare, delta ei si Marea Neagra

[Florio]

Joi, 9 iunie

E deja joi si am nevoie de net, ca sunt treburi la birou, ‘tu-i mama masii ! Dar nu incerc, fiindca desi la 1 km in urma aveam semnal bun, aici am doua liniute sfrijite. Deci 3G, ioc ! Ma omoara pestii astia care sar din apa ca nebunii si imi trezesc instincte. Dar mi le infranez, rezolv ceva casnice, apoi ies in cockpit sa scriu si sa-mi beau cafeaua. E 5 dimineata, doar ciripit de pasari si soare matinal.
Astazi e ziua Taniei ! 29 de ani .
Umerii mei, antebratele si si palmele resimt eforturile ultimelor zile de tras la scote ! La asa antrenament sa nu ma pagubeasca cineva de vre-o palma !
Stau in cockpit , beau cafeaua, fac planuri pentru ziua de azi si ma bucur de liniste ( echipajul inca doarme), de soare, de natura. Sunt ancorat intr-un fel de golfulet, intre doua insule, la capatul uneia dintre ele. Prin fata imi defileaza cate un vapor si surprind calatori care ma privesc prin binoclu. Sunt nebarbierit si ma simt bine  .
Plecam tarziu, catre ora 10, desi mi-am promis sa ridic ancora inainte ca familia sa faca ochi. De la ora 5 era o frumusete de vant de pupa ! Si uite ca acum, la 10 s-a schimbat in vant de bulina ….bate vantul pe Dunarea asta, numai din fata !
Ridic cele doua ancore, ridic randa, ridic focul, ridic moralul echipei si auzim iarasi siajul clipocind . Ma descurc bine cu navigatia Dunareana si prioritatile, in sensul ca dau prioritate tuturor…hahahahh ! Mai greu e de apreciat cand apare din pupa, un impingator cu 3 barjeiar eu trebuie sa fac volta peste volta in senal ingust, cu ape sub 2m la margini.
Ajungem la Dunareni, unde ne-a intampinat Buciu la TID, in costumul lui Adam, pe plaja imensa a unui cap de insula.
Sunt mort de oboseala. Numai ce mancam, ma asez pe pat si ma suna Orafaz sa-mi spuna ca vine o furtuna puternica din Calarasi inspre mine. Sus, un cer bleu cu soare arzator. Ma uit la orizont, cativa nori pufosi, albi. Zarea sub ei, alburie. Stiam de pe meteo ca vremea se va zbuciuma, asa ca il iau pe Costin in serios.
Scot barca la apa adanca, pun o ancora mai zdravana si deja vine peste noi prima rafala care culca padurea la 45 grade ! Cerul se facuse negru si nu trecusera decat 15 minute de la telefon !! Strang biminitop-ul care se zbatea periculos, si raman in cockpit imbracat in pelerina, si cu un gand diliu: daca as pleca cu un colt de foc, pe vantul asta de pupa ?
In alte 15 min. se potoleste zbuciumul turbat si ramane o furtuna mai normala la cap .
Plecam. Foarte buna ideea, pe vantul asta mergem struna cam o ora, cu un siaj ca de salupa ! Pe parcurs deschid ambele vele, genovezul pe tribord, randa pe babord, intr-o bucurie a ochiului .
Dupa care, la km 322 fac o volta dupa ce evit traiectoria unei barje si realizez forta vantului cad incep sa il primesc din travers . Foarte puternic ! Ar trebui micsorate velele. Rotesc din timona sa pun barca cu prova in vant si stupoare ! In piuit de aparate, ramanem suspendati in mijlocul Dunarii, pe un banc de nisip aflat sub luciul apei, batuti de un vant nebun din travers ! Nebun el, nebun si eu ! Intr-o secunda sar in apa, smulg safranele blocate in nisip, urc la loc in barca mult inclinata, cuplez motor spate si realizez greseala. As fi infipt mai tare derivorul in nisip ! Iau imediat un viraj cu motorul pivotez pe derivor, apoi ies din capcana asta drept, catre apa adanca, cu velele zbatandu-se in zgomot asurzitor !
In cabina, Tania si Maria se jucau .
Iata ca desi stau cu ochii pe aparate, balize si semnale, desi am pescaj mic, se poate intampla o neintamplata !
De acolo navigam foarte frumos cu vant cam inconstant, de mare-larg. Asta pana cand, cu 10 km inainte de Cernavoda, pica total vantul si incepe ploaia. Bagam motor si gata !
La Cernavoda nu cautati, ca nu aveti pontoane. Sunt 2-3 chiar in fata la ANR, minuscule, la care sunt trase in permanenta nave, una peste alta (una de alta). Nicaieri nici tipenie de om, nici macar la Politia de Frontiera (ce frontiera?) . Avem noroc si dupa putina plimbare de cautare, gasim pe proprietarul unui micut ponton, care ne invita amabil, acolo. Dar nu avem loc, asa ca ne legam de barca lui, o salupa metalica si venerabila: 50 de ani .
Azi e ziua Taniei si ne-a invitat in oras. Dar plimbarea de cautare, a consumat timp si ne apropiem de ora de somn a Mariei. Asa ca mergem noi, baietii, targuim ceva si ne intoarcem sa sarbatorim pe barca.
La Cermavoda orasul e departe, fara taxi nu e bine sa pleci la drum. Nea Mihai, proprietarul pontonului, ne cheama un taxi sa fie serviciul complet, aprovizionam si ne intoarcem.
Iar noaptea, tot romantic, cu o lumanare cat un dovlecel pe masa, o sarbatorim pe Tania, si uite asa se incheie o zi aventuroasa dar frumoasa.

[Florio]

Vineri, 10 iunie
Dimineata ma trezeste clipocitul apei intre barci si un sentiment de nesiguranta. Scot capul prin tambuchi, totul e in regula, zorii anunta o zi frumoasa; doar cheiul asta industrial, e deprimant. Prima acostare la civilizatia Dunareana e si cea mai inestetica . Dar sar repede peste asta, ca am treaba. Il zaresc pe nea Mihai (fost sef politie de frontiera ), ne salutam si il anunt ca vin sa platesc gazduirea (omul imi spusese de ieri ca nu e un tarif pentru asa ceva, dar nu pot primi eu ideea de gratuitate. Ce e gratis pe lumea asta ?!?) .
Oameni primitori atat el cat si sotia, ne invita pe toti la o cafea . SI ca sa vedeti cum e romanul, va spun ca am gasit langa cafea si un paharel cu tarie, pe care nu stiu cum sa-l refuz, asa ca-l beau ! Ceva discutii, hlizeli cuMaria care le rade cu un dintisor si jumatate de ii cucereste, si dam sa plecam.
Ce sa pleci, frate? Ia de baga ceva net, raspunde la telefoane, adu un cablu cu curentca e nor si panoul produce putin fata de ce consumam noi, energofagii !
Vad prognoza meteo, fac traseul pentru azi cu un ochi la vantul de mare larg din varful catargului, alerg sa umplu 2 bidoane cu apa de sus de la ANR si istovit, salut lumea, ma desprind de ponton si plec !
Plec cu un gand care se dovedeste corect: vreau sa navighez pe vantul asta doar cu genovezul. Doamne, Dumnezeule, ce revelatie !!!Ce frumusete ! Ce simplu si frumos se aranjeaza toate doar din genovez ! Barca nu bandeaza, mergem cu 14 km/h, avem control maiastru si eficient, fara complicatii. Asta da, navigatie de croaziera ! Depasesc insule, atenuez rafale, feresc vapoare, ca intr-o joaca de copii.
Treaba asta dureaza cam 2 ore, pana cand cerul se innegreste din nou si-l vad in zare cum pica la pamant ! E ca in efectele speciale din filme . Eu stapanesc genovezul, barca prinde aripi sub vantul puternic, ploaia incepe inainte de a apuca sa trag pe mine o pelerina. Dar in cateva secunde reusesc si asta, tocmai la tanc sa pot ramane cu gura cascata la un fenomen ireal.
In fata mea, ramificatia Dunarii printre 2 insule disparecu insule , cu paduri cu tot ! La 100m in fata mea ! O perdea involburata si gri, de ape fierband ….. Urlu la Cosmin sa ma poata auzi in vacarmul ala si-l trimit la cabina. Nu am nevoie de nimeni pe punte si nici n-am de gand sa trec mai departe, daca nu vad pe unde merg ! Raman in zona larga, facand volte sa castig timp si sa ma pastrez in ape sigure.
Dupa o vreme furtuna ajunge la proportii normale, cu ploaie si vant puternic. Foarte bine, macar vad pe unde merg ! Ce violente pot fi furtunile astea de Dunare !
Sunt ud pana-n chiloti, am o pelerina cu gluga de pe care siroiesc apele, am inghetat ca un pinguin si barca parca zboara . Ce altceva pot sa-mi mai doresc ?
Merg kilometri intregi , dupa care norii se mai sparg iar vantul cade total de parca n-ar fi fost vreodata. La naiba! Daca era vreme frumoasa, stateam la un pescuit, la un scaldat….. Dar asa ?!? Motor si inainte ! Las motorul la 1500 ture si ne miscam agale in regim de deplasament.
Se face mai frumos afara, dar eu sunt sortit sa stau azi, ud pana seara.
Defilam ca la promenada, cu un ochi pe stancile pitoresti ale tarmului si cu altul pe sonar, ne atarnam toate toalele ude pe borduri si mai prindem cate o raza de soare prin rarele sparturi ale norilor. Acalmie ….
Ajungem in scurt timp la Harsova, o depasim si ne oprim in capul insulei din aval, vis a vis de un versant care pare importat din Arizona: roci si pamant rosu, cu rare smocuri de vegetatie .
Dau o ancora prova in amonte, si pupa usor oblic in aval. Daca as pune una singura, in cursul noptii se poate schimba vantul si ma intoarce pana catre marginea senalului navigabil. Am eu lumini de ancorare, dar e mai bine sa ma asigur ca strau departe.
Strangem debandada din cockpit si facem cateva poze frumoasecu un apus de soare spargand norii.
Totusi e inca devreme. Afara incepe din nou furtuna. Intrati in cabina, avem sentimentul cald al protectiei. O masa buna, discutii mulcome…barca incepe sa salte pe valuri dar suntem pe directia buna si stam bine in ancore.
Afara- vant si frig. In barca e caldut, iar lumina moale a lumanarii face atmosfera unei seri de Craciun. Lumanarea asta portocalie, mare cat un pepenas, face lumina, nu gluma !
Adormim zambind…
Noapte ma trezesc intr-un concert lugubru, de zgomote stranii: un zumzait vibrant care rezoneaza in toata barca, bocaneli, pocnituri, scartaieturi …
Sar din pat prin tambuchiul prova, sa-I iau vantului instrumentele, ca nu ma lasa sa dorm ! Intind puternic funga randei sa n-o ami pocneasca de catarg, fixez mai bine ghiul, dar vibratia vantului in sarturi va trebui sa o indur, ca leac nu-i !
Tropai rapid din cockpit pana-n prova fara sa-mi strivesc vreun deget de capcanele puntii (asta da performanta noaptea, pe asa tangaj) . Si abia la intrare in pat realizez ca inghetasem lemn ! Frig cocoane, frig…dar cu adrenalina stau bine !

[x_petrolist]

Frumoasa poveste. Exact ce-a prescris doctorul la cafeaua de dimineata. M-ar interesa ceva detalii despre balizaj, adincimea senalulu, prognoza meteo, etc. Si spune-mi cum a fost la trecerea pe sub poduri? Ai pornit motorul? Va doresc in continuare croaziera placuta si fara incidente.

[Florio]

Sambata 11 iunie

Traseu: Harsova-Giurgeni-Rachitoasa-Gura garlutei-Stancuta-Gropeni-Chiscani-Varsatura-Braila . 75 km in linie dreapta. Pentru Galati inca 17 km. Daca s-o putea.
Dimineata- plumb .Cer si ape gri. Barca danseaza in ruliu, pe sunet de saule vibrand in vant. E clar ca bate zdravan !
Incepem programul matinal pe care nu avem cum sa-l evitam: fierbem casolete, lingurite, biberoane, imi clocotesc la repezeala doua degete, ma ard pe gat cu un ceai, etc…. viata vibrand ! Deodata o vad pe Tania in usa toaletei facand un dans bizar : un pas afara unul inauntru, iar afara, iar inauntru, si tot asa, cu ochii mari, mirati de ce i se intampla. E de “cascadorii rasului “ . La treaba asta, o ajuta barca din gros, cu un ruliu caruia nu i se putea impotrivi.
O fi trecut un vapor, zic, si ies pe punte. Aiurea, nu a trecut nimic, e tot vantul care si-a schimbat directia rapid si a ridicat valuri de aproape1m care ne lovesc la babord . Are tata leac pentru tine ! Filez parama ancorei prova pana ajung peste ancora pupa, pe care o ridic (uite si gimnastica matinala) si suntem liberi ! Dar curentul Dunarii nu ne lasa sa luam perfect directia valului, asa ca ma desprind de acel punct si intru la adapostul efemer la capatului insulei. Efemer fiindca vantul asta capricios nu are o directie clara si doar una predominanta.
Ne pregatim de plecare si hotarasc din precautie sa am un rezervor extra, ca azi avem drum lung si nu se stie…Hai in amonte la Harsova sa rezolvam problema.
Pornesc motor, 2000 turatii….slaba miscare…2500…hai mamaeee !
Curent puternic, valuri mari, inaintam cu 12-14 km/h. Deh, zic eu, asa-i in amonte. Ia sa bag o vela, de control . Opresc motorul si desfasor ¾ din genovez. Din prima zmucitura simt ca barca prinde aripi : 17-18 km/h . Hahahahah ! Asta-i muzica ce-mi place !
Acostez la un ponton sub o inalta faleza naturala (ultimul in aval de Harsova), vorbesc cu paznicul, chem un taxi, plec, vin, gata ! Am benzina ! Cu pretul a doua ore pierdute. Dar am mancat cirese din livada pontonierului .
Plecam cu gandul de a ajunge la Braila, insa vremea joaca dur . Dunarea se lateste, vantul ajunge la paroxism ( nu am girueta, asa ca nu dau cifre, dau din gura ) si se incapataneaza sa stea fix in prova. La un moment dat incepe o furtuna serioasa, ma impachetez in trening gros, pun un impermeabil deasupra si il trimit pe Cosmin in cabina, ca afara e deja « groasa » . Indes o sapca pana sub nas, dar vantul mi-o smulge in 5 minute. Probabil daca mi-o prindeam de scalp, ma scalpa, ca forta are, si tupeu la fel !
Incepe o ploaie cu picaturi grele care ciupesc fata. Valurile deja se ridica peste 1m, peisajul este marin, apa gri, cu berbeci pana in zare. De sus apa vine potop, jos apa e furibunda. Strangem vele, bagam motor, incalziti la gandul ca din prevedere, stam bine cu carburantul. Dar chiar si asa imi trebuie strategie.
Valurile inalte, dese, bubuie adesea sub barca aruncand jerbe de stropi in borduri.
Incerc sa inaintez oblic fata de vant, dau drumul la supapa de balast sa mai reducem din greutate si inaintam. …. Privesc adesea pe GPS sa mai descopar ceva trucuri de directie, dar degeaba. Pe orice ramificatie a Dunarii merg, vantul e fix de bulina !
Doar o scurta portiune a Dunarii Vechi e mai protejata, prin forma ei de virgula. Mergem pe acolo !
Iar ea, Dunarea Veche, ne ofera pe langa protectia de valuri, imagini pasnice si frumoase cu pasari de balta vanad sau dansand teritorial, ori pescari fugiti de acasa sa guste salbaticia. Frumos, dar scurt.
Intram din nou in cursul principal, iar la confluenta, apa fierbe, valurile lovesc dezordonat din toate directiile ! Cu ochii pe sonar, incerc sa merg cat mai aproape de malul stang. Ceva mai sus, pe Dunarea Veche, elicea a lovit o data niste crengi, iar a doua oara mi-a dat emotii gasind o limba de nisip sub luciul apei.
In mars spre Braila, norii par sa se mai dilueze, ba chiar in pragul orasului se sparg, pe alocuri.
Ii telefonez lui Vali in Galati, sa il anunt ca ii calcam ! Pentru 17 km n-o sa stam departe de prieteni !
Valurile de peste 1m cu deferlatii, vantul inca foarte puternic, nu ne lasa sa parasim linia malului, asa ca mergem cat mai aproape . E distanta mai mare urmarind profilul tarmului, dar ar fi necugetat sa iau in piept furia naturii.
Pe scurt, mergem si ajungem. Ne asteapta prietenii nostri, initia Vali cu cocuta lui, Vincentiu cu baietelul, Rex Sailor cu fetita, apoi incep sa mai soseasca pe rand, dupa cum ii vedeti si in poze, pana ajungem o vesela si guresa adunare .
Intru aproape triumfal in marina nou nouta, acostez, leg la ponton , apoi strag mana amicilor, bucuros de revedere.
Marina adaposteste doar barcile localnicilor, pe baza de abonament, pe noi nu stiu sa ne taxeze, suntem o noutate fiindca n-au mai avut cazuri de tranzit. Asta suntem noi : un « caz » .
Dar multumita lui Vincentiu care a discutat telefonic cu cine trebuie, n-am avut nici o problema.
Galatiul e oras mare. Si asta se vede. Mergem cu totii la o gradina frumoasa a unui restaurant , chiar pe faleza si unim cateva mese fiindca intre timp numarul nostru a crescut.
Si da-i discutii, povestiri, ca la « imprietenirile » noastre. Vali a mai adus cativa prieteni nebuni dupa barci si apa, si am stat acolo cat ne-a tinut energia , dupa care ne-am retras cu totii pe la « barcile » noastre.
Dimineata- dus, piata, carburant, o ultima verificare, apoi mola prova, mola babord si la drum, marinari de apa dulce ! ( apa dulce pana in prezent, ca drumul include si o portie zdravana de apa sarata ! )

[Florio]

Frumoasa poveste. Exact ce-a prescris doctorul la cafeaua de dimineata. M-ar interesa ceva detalii despre balizaj, adincimea senalulu, prognoza meteo, etc. Si spune-mi cum a fost la trecerea pe sub poduri? Ai pornit motorul? Va doresc in continuare croaziera placuta si fara incidente.

Aurelian, lucrurile stau in felul urmator:

-Balizajul . Avem balizele de senal navigabil ( rosu- malul drept, verde -malul stang) dupa care daca te ghidezi, in mod normal nu ai cum sa ai probleme de adancime. DUnarea mai depune aluviuni acolo unde ii vine la socoteala, dar balizajul nu are cum sa se schimbe. Vin oamenii si dragheaza, dar nu te poti baza pe asta . De aceea in anumite zone unde e tendinta de depunere, exista pe mal panou cu indicarea limitarii de adancime. Nu se spune cat.
-Poduri. La fel la trecerea pe sub poduri e indicator de limita de inaltime, dar nu scrie cat. Oricum, la inaltimea podurilor de la Giurgiu, Cernavoda, Giurgeni-Vadu Oii , nu are nimeni nici o problema sa treaca pe dedesubt
-Adancimea senalului. IN general e de 7-8 m , dar cum mergi in Dunarea de jos, adancimea creste pe la 11-12m ba chiar si mai mult. La marginea senalului navigabil (in exterior) esti in plaja 3-5 m .
-Prognoza meteo e prognoza meteo. In cursul Dunarii nu poate fi precisa pentru ca mai ales in perioada asta furtunile se instaleaza rapid si sunt violente. Partea buna e ca poti ajunge la un adapost natural destul de repede. Dunarea are maluri si insule. Ambele pot constitui refugii.
-Motorul nu a fost pornit decat pentru ancorare/acostare, sau in caz de pericol. IN tot restul am navigat cu vele .

Multumesc pentru urari Croaziera asta a fost cea mai faina aventura din ultimii ani !

[Florio]

Duminica 12 iunie


Dimineata- un dus scurt ( la Vincentiu) , piata, carburant, o ultima verificare, apoi mola prova, mola babord si la drum, marinari de apa dulce ! ( apa dulce pana in prezent, ca drumul include si o portie zdravana de apa sarata ! )
Iesim din marina 100m, deschidem velele intr-un vant cam turbionar…probabil din cauza tarmului si a cladirilor invecinate. Cand trecem de mijlocul Dunarii insa, ceva mai aval, un vant de travers incepe sa prinda viata.
Minunat ! Pacat ca prietenii nostri nu ne mai pot vedea . Si mai pacat ca n-au putut sa ne insoteasca putin cei care aveau o ambarcatiune. Un mars cu 2-3 veliere ar fi incantator .
Noi prindem viteza si ne bucuram de un mic dejun in mers, cand vad o salupa a politiei de frontiera apropiindu-se rapid. Strig la Cosmin sa pregateasca actele, strang focul pe roller, salut de la distanta si intreb daca au treaba cu noi. « Nuuu », vine raspunsul… va faceam niste poze, spune politistul, « sper ca nu va suparati » .
Ei, cum sa ma supar ? Vad in salupa si o doamna politist care filma cu o camera digitala.
In aval de Galati, Dunarea face cateva meandre largi, asa ca ne conformam si noi cu voltele, prinzand vand din toate pozitiile . Important e ca suntem in mars, avem 11-12 km/h si speram sa ajungem la Tulcea . Numai bine ce am plecat, ca echipajul cere escala, pentru preparat dejun bebelusului. Asta e ! Ajungem imediat la Cotul Pisicii si ancoram in vecinatatea unei plaje superbe, inalta si nisipoasa, de pe malul drept al insulei.
Suntem protejati de vantul de nord, curentul este slab in acest punct, deci locul e ideal pentru ancorare. Fiind patit, nu duc barca la tarm, de teama mustelor. Ramanem la 20m de plaja, ca e mai bine.
Insula si plaja sunt locul desfasurarii unui agrement de proportii, cu familii intregi, copii zbenguindu-se, doamne la soare si « pescari de duminica ».
Caldura e torida. In barca un fenomen surprinzator si placut. Cu tot aragazul functionand la 2 ochiuri, e racoare. Intru in patul prova pentru o jumatate de ora de odihna si trebuie sa ma invelesc cu o paturica subtire . In 15 minute renunt la ea si ma invelesc cu un sac de dormit !! Hahahaha…ce senzatie faina sa dormi la racoare cand afara lumea se coace si transpira !
Intr-un tarziu, dupa masa si un pui de odihna, plecam cu velele sus si vant de travers, murele babord . Dupa ce defilam prin fata localitatii Reni (unde se simte din greu miros de gaze naturale ucrainene) , vantul devine mare larg iar noi navigam fara volte, cu barca dreapta, intr-o plimbare de placere. Tot echipajul se muta in cockpit, facem poze, privim cu binoclul si ne tinem de glume.
Trecem de Luncavita, Revarsarea, Isaccea…. La Isaccea ne-am fi oprit putin daca ne permitea timpul, dar avand alt plan pentru azi, ne pastram vantul in vele. Trecem de Parches, de Somova…
Navigam pana la asfintit si nu ne-am fi oprit daca nu ameninta soarele ca pica. Gasim un loc langa tarmul nostru , putin in aval de Somova, si ancoram mult departe de senalul navigabil, chiar in dreptul balizelor ce il semnalizeaza. Lasam luminile de ancorare, Punem voalul de mireasa in chip de plasa de tantari, apoi intram in cabina pentru deliciile cinei si ale odihnei. Eu in plus de asta mai am de notat in jurnalul de bord si de trimis cate ceva catre prieteni . Internetul e aproape mort, ocazie cu care trecem la programul de odihna . Incep sa resimt din ce in ce mai mult nevoia traiului firesc, natural : cand rasare soarele ma trezesc singur, cand apune, mi se face somn. Mananc putin, muncesc mult, ma fortific..… cred ca daca mai continui o luna, devin fotomodel .
Ne culcam fericiti, si dormim adanc . Pe peretii cabinei se reflecta difuz, din departare, lumina verde a balizei de margine senal stang . Afara vantul incepe sa suiere din ce in ce mai tare. Dupa o vreme ma trezesc cu grija, ies afara, verific ancorele, strang fungile sa nu se mai zbata. Se vede treaba ca oricat as fi de prevazator cu asta, noaptea tot mai ies o data sa rectific.
Barca joaca putin pe valuri, iar eu ma culc si dorm….

[Florio]

Luni 13 iunie

Ma trezesc la rasarit, o cafea fierbinte si la drum ! Inainte ca echipajul sa faca ochi. Asta e o idee foarte buna, fiindca pe deoparte in zori e vant bun, pe de alta parte daca stau pana se toaleteaza, gateste si mananca echipajul, plecam iar dupa ora 12 ) .
Demersul meu face ca in scurt timp sa ajungem in rada portului Tulcea, las velele, pornesc motor, si iau legatura cu port control ; ma identific si cer informatii cu privire la acostare.
Informatiile sunt binevoitoare dar vagi, incerc sa ma calauzesc dupa ele si observ ca raman in bataia vantului, fara posibilitate de a ma lega la un ponton. Atunci fac un viraj in aval si cu prova in curent urc usor pe langa mal, sa ma descurc romaneste, in Romania. Dupa trei-patru incercari, gasesc un capitan calm, sobru, cu voce domoala, care ma lasa sa ma leg la vaporul lui, o harabaie metalica prinsa la pontonul « Enel » .
Multumesc si execut manevra, ajutat de Cosmin. Fac aici o paranteza fiindca trebuie sa precizez ca in toata aceasta croaziera, Cosmin a fost ajutorul meu, singurul ajutor la navigatie. Iar eu am facut o armata autentica cu el . De-aia cu racnete de « majur » . Asta l-a ajutat sa invete foarte multe si sa devina mai barbatos. N-o spun doar eu, ci o subliniaza chiar el . A inteles ca pe o barca, manevrele se fac in clipa respectiva, si intarzierile de cateva secunde nu sunt de acceptat .
In Tulcea e frumos, e soare.
Lasam fetele pe barca, sa socializeze cu nava vecina si noi, baietii, plecam la autoritati. La ARBDD e liniste si pace, gasim o domnisoara care face parte dintr-o asociatie afiliata institutiei biosferei, care ne informeaza ca astazi nu se lucreaza si putem sa tranzitam delta fara permise si taxe. Eu, om trecut prin multe, ii zambesc si ii cer cartea de vizita, sa o am in caz de ma intreaba potera pe drum.
Punctul doi pe ordinea de zi : politia de frontiera. Dupa cum stiti, anul trecut se discuta printre forumisti de obligativitatea unui permis de iesire in Marea Neagra, obtinut de la Politia de Frontiera. Permis care nu costa nimic, dar lipsa lui costa o amenda usturatoare. Iau un taxi pana acolo, si politistul de serviciu imi cere permisul de pescuit.
- Eu nu pescuiesc, nu am permis, ii spun .
- Pai avizul de la noi se refera la iesirea de agrement a celor care pescuiesc in Marea Neagra. Daca dvs. nu pescuiti, nu aveti nevoie de permis.
- In regula, spun, noi suntem in tranzit catre Tomis. SI ii cer numele, un numar de telefon oficial, tot in caz ca ma intreaba cineva pe drum.
Uite ca am rezolvat cu oficialitatile !
Ma intorc, rezolv si cu apa potabila in incinta portului, mai fac o piata scurta vizavi, cumpar o sticla de vin pentru comandantul simpatic si de treaba, apoi din nou la barca. Fetele erau in centrul atentiei, starneau valuri de simpatie . Dupa o scurta socializare cu personalul vaporului, rontaim niste mici luati de la o terasa si ne desprindem usor, continuandu-ne periplul .
Am aflat ulterior ca aveam un prieten in Tulcea, care ne-a pozat in timp ce ieseam din rada portului. Ce pacat ca nu am petrecut macar o ora impreuna !
Dupa ce am facut primul cot si am trecut de pontoanele industriale, am deschis velele revenind la navigatia linistita, in sunetul apei.
La Tulcea insa, toata lumea e motorizata si foarte grabita. Treceau lotci cu motor, barci cu motor, salupe de viteza, toti starneau valuri si turau caii putere de frematau apele. Unii se apropiau de noi curiosi, mai faceau o poza, mai gesticulau…… cred totusi ca lumii intregi place ideea croazierei cu vele. Toti au fost apreciativi.
Mai jos de Nufaru, la coada primei insule, am resimtit plecarea mea matinala si fiorul stomacului gol. Cei doi mititei amanasera focul foamei, nu-l stinsesera. Aragazul incepe sa functioneze la capacitate maxima, pentru tot echipajul. De la cel mai maruntel pana la cel mai mare. Intre noi fie vorba, cel mai maruntel este si cel mai consumator de orice, de la spatiu pana la timp de gatit si preparare recipiente pentru masa. Profit de ocazie si ma racoresc pe platforma din spate a barcii. Nu sar in Dunare ca e curent puternic.
Continuam drumul cu vele, pana aproape de Murighiol, unde adapostul creat de malurile impadurite si canalul drept, ingust, care taie meandra naturala, obtureaza vantul .
Ei, cam asta a fost cu navigatia cu vele . De aici si pana la mare, o sa mergem usurel, in deplasament, cu motorul.
O impresie personala asupra barcii si a calibrarii motorului :
Am vrut sa cumpar un motor mic, auxiliar, de 6 cp, dar n-am mai avut timp. Ei, bine ca s-a intamplat asa ! Motorul acesta de 50cp, este foaaarte bun. Barca avea in deplasament cam 2800-3000 kg . Motorul de 50 cp a avut un consum in Delta, de 2,5 l/ora la o viteza de croaziera de 12-14 km/h. La turatia asta nu face nici zgomot si nici valuri.
Restul calatoriei de astazi a fost o plimbare de placere, cu poze la pasaretul deltei si la malurile care se deschideau catre bifurcatii de canale. Adancimea perfecta, min.5-7m , max chiar 9-11 m , fara emotii . Toate malurile sunt semnalizate cu indicatoare despre bifurcatii de canale, obligativitate de contact radio, viteze, etc…
Poti veni aici fara harta si nu te ratacesti.
Luam in considerare sa mergem asa, frumos, cat ne lasa lumina zilei, ca maine dimineata sa ajungem in scurt timp la Sf. Gheorghe, si sa poposim acolo o zi.
Gasim la coordonatele 44°58'27.02"N ; 29°25'33.91"E, o insula impadurita avand in amonte o latime mare a cursului de apa, cam ca un ghiol, departe de senalul navigabil. Cand ajungem acolo vedem la o oarecare distanta, protejata de insula si malul nordic, o salupa sau un vaporas modern, de dimensiuni ceva mai mari decat barca noastra. Dupa ancorare, ne mai bucuram o jumatate de ora de salbaticia Deltei si punem voalul pe tambuchi exact la timp cat sa nu intre valul de tantarime care pornise dupa sange proaspat .

[Florio]

Marti 14 iunie

Ne trezim cu o voie buna de zile mari ! Soarele chiar acum rasare, mare si rosu intr-un crepuscul purpuriu spectaculos ! Juniorii sunt inca cu pleoapele lipite de somn si lenevesc in paturi, dar eu ridic ancora, pregatesc barca de drum si pornesc usor catre Sfantu Gheorghe. E ora 7 .
Drumul e lin ca o plimbare de placere, intr-o gradina botanica. Simt cum alunec in lirism, fara de voie . Un barbat devine liric doar cu ajutorul alcoolului (si nu e cazul), ori suspinand dupa vreo domnita care nu-i raspunde la « amoare » . Si iarasi nu e cazul. Am gasit cea de-a treia situatie, in care te imbata delta in crepuscul .
Imediat ce dau cotul , ultimul cot al canalului principal, vad localitatea Sfantul Gheorghe. Si zboara sentimentalismul instantaneu, fiind inlocuit de pragmatism : unde gasesc eu ponton, unde gasesc eu carburant, unde gasesc politie de frontiera ?
Strabat localitatea care se desfasoara pe malul stang, cascand ochii prima oara la pescarii care isi pregateau ustensilele, pe pontoane vechi, incropite cu te miri ce, dar dainuind probabil de decenii . Ma trezesc depasind localitatea si fac o intoarcere, cautand cu ochii un om de la care sa smulg o informatie. Ma apropii de un ponton unde vad itindu-se dintr-o ghereta de table disparate care nu stiu cum reuseau stateau laolalta, fac cu mana, zambesc larg si omul vine binevoitor catre mine. Iaca e chiar paznicul de frontiera, in serviciu !
Ne indragim din doua cuvinte, vrea sa ma ajute la acostare, insa il opresc politicos spunad ca asta e treaba lui Cosmin, secund in exercitiul functiunii !
Pontonul nu e privat, dar nici nu poate fi ocupat « a la longue » , fiind comun . Nu-i nimic, oprim doar sa cunoastem imprejurimea si sa gasim cele trebuincioase.
Am un sentiment placut, mergand cu pasul prin tara mea, pe un drum necunoscut inca, un drum de pamant, cu fluviul pe stanga si case cu curti adancite sau baltind, pe partea dreapta. Case batranesti, case in constructie, barci, lotci, ustensile de pescuit. Ma simt prieten cu localitatea .
Gasim rapid si cu placuta surprindere, un chei nou nout, facut cu materiale occidentale, ponton al capitaniei, statie de carburanti, toate laolalta.
Si culmea ! Acel chei frumos, nou, cu zeci de locuri de acostare la tacheti, e gratuit ! Informatia o iau de la capitanie.
Ora inca matinala si vremea buna, ma fac sa renunt la ideea de a petrece ziua in Sfantul Gheorghe, cu gandul la Gura Portitei .
Asa ca in timp de Tania trece la programul standard al familiei ( sterilizeaza
biberoane, casolete, lingurite, face mancare..), eu rezolv problema carburantului. Dar timpul trece rapid, eu rezolv probleme de birou, le trimit pe email, luam masa de pranz si abia la ora 13 ne desprindem de chei.
Luam cu noi imaginea pitoreasca a localitatii, frumusetea oamenilor simpli ai acestor locuri si 200-300 de tauni altoiti, care ne asalteaza virulent, ca niste golani de strada !
La iesire din port nu ne dam seama, dar cum trecem in canalul principal, taunii sar la bataie ! Dau ei in mine, dau si eu sa fug (vorba lui Tomazian) , pana la urma am pus mana pe un papuc si am inceput sa dau in stanga si in dreapta ca Mihai Viteazu la Calugareni ! Iese deranj mare, cu sudalmi si sperietura ! Cockpitul se pavoazeaza cu lesuri de tauni invinsi, dar altii si altii le iau locul in batalie ! De unde ies astia dom’le ?!?!? Gura canalului se largeste, marea apare splendid in fata noastra, primele rafale de vand scutura arborada, iar noi ducem batalia umanitatii impotriva taunilor. Si ce tauni barosani ! De-aia care iau coltucul de paine in dinti si zboara cu el !!!
Ce sa mai spun… ne-au furat toata bucuria iesirii in Marea Neagra !
Cand velele se umfla de un vant zdravan, deja victoria umanitatii incepe sa triumfe, gratie papucilor si agilitatii noastre.
Cerul este acoperit partial de nori densi, dar deasupra noastra straluceste un soare estival . Vantul de travers dinspre tarm, ne asigura o viteza de croaziera de 12-15 km/h , pe o mare usor incretita, cu valuri lungi si domoale. Superb !
Timp de o ora-doua navigam frumos, cu un siaj ca de salupa, noi ne bucuram de imaginea marii rontaind fructe si sporovaind, la orizont se vede peninsula Sacalin .
Rafale scurte mai intrerup fluenta vantului de travers.
Norii se aglomereaza usor usor, si in scurt timp navigam sub o perdea plumburie, cu accente negre, prevestitoare de furtuna. Vantul creste puternic si ma duc cu gandul ca n-am aranjat linia de tertarola a randei.
Ei si cum lucrurile pe care nu le faci cand e cazul, le vai face in cele mai grele conditii, uite ca incepe furtuna, cu picaturi rare de ploaie care parca iti gauresc scafarlia, valuri , vant puternic…. O mare de gradul 4 pe scara Beaufort. Iar eu, clatinandu-ma pe roof, legand o saula subtirica si trecand-o prin scripeti, fauream o tertarolare pentru cockpit. Stiti vorba aceea : la barza chiara face Dumnezeu cuib .
Asa si eu, am terminat treaba in 10 minute, si acum tertarolam randa din cockpit, fara probleme. Exact la timp, fiindca deja cu jumatate de randa si un sfert de foc, mergea barca usor bandata, cu 12-14 km/h . (v-am povestit anterior de ce nu vorbesc in mile cum ar fi firesc, si voi o sa imi tolerati afrontul ).
Mai mergem asa prêt de o ora si vremea incepe sa se potoleasca, punandu-se pe un vant bun-bunut, numai bun de ajuns la Gura Portitei. Dar stiti ca Marea Neagra e imprevizibila, nu vreau sa mai plictisesc asa ca va spun doar ca au inceput ploile , dupa care s-a pus pe o furtuna serioasa, , cu berbeci , valuri de 2m cu crestele spulberate de vant, ploaie torentiala, vizibilitate maximum 100m . Marea gradul 5 –Beufort. Strang velele, trimit si pe Cosmin in cabina, inchid totul si raman sa ma murez facand slalom cu barca printre crestele mai semete. Frigul imi intra pana la oase, dar adrenalina anihileaza senzatiile. Sunt spalat din crestet pana-n talpi de valuri spreiate din prova, instantaneu curatate de ploaia torentiala. Ochelarii au facut o treaba excelenta, la fel si impermeabilul cu gluga si maneci stranse la incheietura.
Inauntru, in acest timp, Tania si Maria dormeau. Furtuna dureaza cam doua ore, si incepe sa se potoleasca , cu ploaie cu tot. Cosmin filmeaza finalul, din cabina.
Raman valurile, intr-o hula usor deranjanta, cu care lupt din timona. Il pun pe Cosmin la timona si eu, razbit de foame, mananc pe genuchi ca un santierist, in ciuda hulei- inamicul stomacului .
Chart plotterul ne scoate excelent, pe o directie data de mine, la ochi . Mentionez ca e prima data cand folosesc acest chart plotter, cipul implementat in el contine harta detaliata a Angliei, Scotiei si tarmului frantuzesc limitrof, asa ca nu mi-am batut capul sa il testez atat timp cat n-am cumparat un cip cu Marea Neagra. Dar observ cu uimire ca si asa, avem tarmul romanesc cu toate farurile, inaltimi de far, tip de lumina si durata, ceva cote de nivel , etc…. Bravos nene, si am asteptat furtuna asta ca sa il butonez !
Cand ma apropii de Gura Portitei, realizez ca fasia de tarm abia vizibila, arata la fel pe tot orizontul. Cum gasesc eu refugiul ?!? Telefonul are semnal, il sun pe Adi Nita, care a batut zona asta cu velierul, de s-a plictisit.
Iar Adi imi spune ceea ce si vad : ca n-am cum sa recunosc locul , trebuie sa merg cat mai aproape de tarm sa pot gasi. Dar imi da imediat coordonatele GPS. Multumesc, Adi !
Pun coordonatele si gasim locul imediat. Ca o curiozitate a aproximarii, va spun ca la 50m de stabilopozii Gurii Portitei, chart plotterul ma anunta ca trecem prin punctul WPO selectat de mine initial, ca destinatie .
Aici se intampla o faza de film !
Tabloul e urmatorul : o plaja linistita, o mare fara valuri si 4 doamne in sezlonguri aspirand aerosoli, cu fata catre larg. Un tarm intre lume si rai .
Deodata apare de dupa stabilopozi un barcaz, cu un barbos la timona, ud pana in chiloti, cu hanorac si gluga, ochelari, hahaind vesel, duce barca pana in buza malului unde opreste brusc cu marsarier si striga : Cosmin !!!! Ancora !!!!
Iar aratarea din prova arunca o ancora barosana cu un lant cat toate zilele, direct pe nisipul plajei . Zzzoorrrn !!!
-Fetelor !!! Sus ca pierdem ziua de plaja !
Dupa care, dupa un salt de broscoi, ating plaja, fac cativa pasi catre doamnele uimite, despachetandu-ma din hanorac, trening si cele doua glugi, dau ochelarii la o parte si le zambesc sagalnic : doamnelor, e ceva civilizat, deschis publicului si primitor, in locul asta ?
Sigur ca este, e restaurantul din spate.
Ma intorc, iau fetele in brate, le debarc pe plaja, Maria are cosuletul ei cu leagan de care nu ne despartim. Suntem o familie nebuna, radem, topaim si glumim, doamnele ne privesc din fotolii, ca la TV.
Facem poze si plecam la restaurant ca Tania are pofte . Peste, neaparat !
E frumos in campus, pana ne vin ciorbele si saramurile, ne acomodam cu locul, vorbim acasa, ma mai zvant nitel, mancam si ne ducem inapoi pe plaja.
Apa e minunata, cristalina, fundul e nisipos, Tania, Cosmin si Maria se mai zbenguie putin pe plaja, dar eu ma retrag sa aranjez barca si lucrurile vraiste de dupa furtuna. In plus de asta suntem in patria tantarilor si eu sunt grijuliu .
Ii strig pe purcei la cotet exact la timp sa pun voalul de mireasa , dupa care cohorte de tantari gasesc barca si incep sa-si faca draci ca nu ne pot ajunge .
O croaziera pe Dunare, prin delta ei si pe mare, fara o ciupitura de tantar…e o performanta a prevederii si a voalului de mireasa !!!
Dormim frumos ancorati cu prova in tarm si cu pupa catre larg, din cauza locului infim de ancorare. Protectie nu prea exista in golfuletul asta creat din 3 mici aglomerari de stabilopozi de cate 10-12m , cu un spatiu foarte mic intre ei. Bine ca bate vant dinspre tarm.
La miezul noptii ies pe punte sa pun capat vacarmului starnit odata cu vantul puternic (scartait de parame, pocnet de funga in catarg, un vibrat ca de vuvuzele al unor chingi de punte ) .
Apoi dormim si visam frumos .

[skipper]

Haide boierule si cu episodul urmator! Si poooze!

[Florio]

Miercuri 15 iunie

Ora 5.45. Ma trezesc cu rasaritul de soare.
Ne gospodarim si ma bucur ca suntem niste oameni veseli. Glume si zambete la bord- asta e reteta unei vieti frumoase si a unei vacante stralucite ! Precaut, dau voalul de mireasa din tambuchi, dar grija mea nu mai are motiv : odata cu ivirea soarelui rosu pe jumatate inmuiat in mare, vampirii de Gura Portitei au zburat la cotloanele lor . Pe punte e racoare, nadragii nostri mustind de la furtuna de ieri, s-au zbicit. Marea e incredibil de transparenta la Portita. Apa de abia isi onduleaza luciul. Am mai ramane aici, dar timpul vacantei noastre expira astazi. SI masina vine sa ne ia din Tomis, pe la ora 14.
Asa ca, un mic dejun, o cafea si la drum !
Ancora prova se desprinde de nisip intr-un roi de mici crustacei zvacnind, si o recuperez rapid. Raman ancorat de pupa, iar vantul de nord-vest ma roteste convenabil, cu prova catre larg . Se anunta o zi frumoasa, cu vant bun de dinapoia traversului !
Atunci sa nu mai pierdem vremea si s-o intindem ! Pornesc motorul pentru 30 de secunde, cat iesim din adapostul stabilopozilor si al asezarii, apoi opresc consumul de fosili, caci vantul suna mai bine !
E o zi incredibil de frumoasa, dar contemplatia isi poate astepta randul : acum stabilesc ruta pe chart plotter si imi fac o idee de traseu fiindca vom avea de parcurs 75-95 km, in functie de volte. Iar timpul e limitat de ora 14 .
Intr-o zi cu navigatie atat de usoara, nici nu ai ce povesti. In functie de unghiul vantului dinapoia traversului, faci voltele cat sa ai un traseu lung, pe directia dorita, si unul scurt, de recuperare (in cazul nostru catre larg) .
EU si Cosmin facem cu randul la timona si navigatia e o placere. Ne mai pozam, mai rontaim o fructa, ne mai giugiulim cu Maria, care e pe punte cu toata lumea si se stramba dragalas la soarele puternic .
Milele curg sub noi si se pierd odata cu siajul, nimeni nu are rau de mare, ma vad cu vantul asta, ajungand in Tomis mai devreme decat speram ieri.
Dar niciodata sa nu zici « hop » pana n-ai sarit ! Din valurile marii apar intr-un RIB cu motor sforaitor, doi cerberi a-i politiei de frontiera. Eu strang focul, intorc barca cu prova in vant si strig la Cosmin sa pregateasca actele . Dar ca de multe alte dati, nu e nevoie de ele. Politistii frontierei ma anunta ca nu, nu pot merge mai departe ! Ba de putut n-ar fi problema cu vantul asta, ma gandesc eu sa fac o gluma ! Insa oamenii nu batusera atatea mile degeaba, stiau ce spun. Armata avea in desfasurare o aplicatie a scutului antiracheta, de la baza militara Cap Midia.
Nasol, eu nu ma intorc la Gura Portitei.
« Daca nu -spun politistii- mai bine luam legatura radio cu armata sa ne dea instructiuni. Asteptati putin « . Si putinul asta se prelungeste peste 15 minute. Eu deja tertarolasem si randa, ca sa n-o strang de tot, caci n-am lazy-jackets si e meticulos sa o aranjezi mereu pe ghiu. Vazand ca se intarzie si stiind ca singura optiune e sa ocolesc teatrul asta de razboi, misc putin de scota randei, cat sa o aduc sub limita de fluturare.
Nu zici ca barca mea simte imediat unghiul minuscul facut cu vantul, si isi ia pe sest talpasita de langa RIB . SI pret de alt sfert de ora, politistii mai dadeau cate un « zvac » la herghelia motorului, sa ajunga iar langa noi « Mai economisesc timp, imi zic eu…si ma pun pe directie catre larg, ca tot asta o sa am de facut »
La un moment dat se apropie de noi politistii victoriosi, bucurosi ca obtinusera legatura radio, si imi spun sa intru pe canalul 25 sa vorbesc direct cu marina de razboi.
Zis si facut, insa daca tot aveau statia lor cuplata, mi-au dat un walkie-talkie sa vorbesc de la el.
Cer eu legatura, ma prezit regulamentar ca-s velierul Nemo, cu 4 oameni la bord, in mars catre Constanta- marina Tomis, cer instructiuni pentru situatia data si imi raspunde marina militara .
Mi se dau niste coordonate pe care le notez rapid si cred ca e de folos sa le pun aici, sa stiti limitele la care trebuie ocolit in cazul aplicatiilor ( nu e caz singular si poate veti trece si voi prin asta. Macar stiti la ce sa va asteptati).
Zice marina :

« « « Aveti 8 puncte, notati va rog.
1: 044 24’ 00 ‘’ N - 028 42’ 25 ‘’ E
2: 044 29’ 30 ‘’ N - 028 55’ 35 ‘’ E
3: 044 29’ 33 ‘’ N - 029 31’ 07 ‘’ E
4: 044 24’ 12 ‘’ N - 029 31’ 55 ‘’ E
5: 044 09’ 01 ‘’ N - 029 26’ 43 ‘’ E
6: 044 04’ 27 ‘’ N - 029 22’ 18 ‘’ E
7: 044 13’ 33 ‘’ N - 028 51’ 30 ‘’ E
8: 044 22’ 05 ‘’ N - 028 42’ 25 ‘’ E
Trasati o linie la 5 mile nord de acestea si ocoliti perimetrul . « « «
Multumesc eu pentru informatii si anunt terminarea convorbirii.
Politistii isi iau statia , saluta si pleaca, iar eu raman sa pun in chart plotter punctele si sa vad traiectoria. Intre timp, ca sa castig cateva mile, iau directia data de primul punct si il pun pe Cosmin la timona sa tina traiectoria vizata.
Cat timp am migalit eu sa pun coordonatele si sa alcatuiesc un contur cu 5 mile nord, deja ajunsesem in larg, in dreptul unuia dintre vapoarele marinei militare. Ba l-am si depasit, ca vantul era nervos iar barca sprintena.
Numai ca la finalul operatiunii, mi s-a conturat un scenariu sumbru. Aveam de ocolit vreo 160 de km, fara a pune la socoteala voltele. Asta in afara de cei 42-45 km pe care i-as mai fi avut de strabatut din punctul initial unde mi-au oprit inaintarea.
Si atunci, in 3 secunde am luat o decizie : volta si inapoi. Intru pe radio, cer legatura, anunt ca nu avem autonomie pentru un asemenea ocol, si cer permisiunea sa continui marsul cat mai aproape de linia tarmului.
Moment destul de tensionat, pe canalul 25 nu imi mai raspunde nimeni. Poate n-am tinut bine minte. Cosmin spune ca e canalul 23. Pe 23 aceeasi tacere. Ei, la naiba ! Asta e ! Facem ce-am hotarat !
Tania, (avocat de profesie, deh…) e ingrijorata si ma intreaba daca n-o sa avem probleme ca am nesocotit « ordinul stapanirii » . Eu stiu ce am de facut, asa ca o linistesc si ne continuam marsul. Zarim dupa o perioada linia tarmului si desi avem o traiectorie mult schimbata decat cea anterioara, ajungem in scurt timp sa punem prova pe Constanta. Din acest moment strang velele si pornesc motorul.
Am vazut punctele de ocol de pe linia tarmului si caut sa ies cat mai repede din perimetru. Nu mai e timp de croaziera.
Trecand aproape o ora, Tania are senzatia ca s-a rezolvat, dar eu nu ma imbat cu apa rece, stiu ca vor trimite iar politia de frontiera, ca doar ne vad pe radar ! ‘’Pai si ce le spui ? ‘’
Le spun ca daca o armata straina nu ma obliga sa imi duc familia noaptea in mijlocul marii, nu ma astept ca armata tarii mele sa o faca ! Dincolo de aplicatia demonstrativa sau de exercitiu, eu am ca datorie sa duc oamenii de pe barca, teferi la mal. Vasul nu are autonomie pentru un asa ocol mare…mai mult de atat, vasul de clasa « C » nici nu are voie sa iasa la distanta asta in larg. Intoarcerea la Gura Portitei iese din discutie din aceleasi motive de autonomie, si ne ramane singura solutie, cea pe care am si mers.
La un moment dat, Cosmin vede o racheta tasnind de pe linia tarmului, la mare distanta, si parcurgand rapid jumatate din bolta cereasca, pe o directie catre larg. Dupa 10-15 ori chiar 20 secunde, doua bubuituri colosale ajung pana la noi de la tarm si imediat dupa acestea racheta intalneste o alta undeva in larg si ne arata eficienta scutului .
Deci aplicatia nu e o joaca.
Mergem si mergem cu motorul turat, pana cand trecem pe linia tarmului de unitatea militara si ne vedem cumva in afara perimetrului.
Dar o salupa a politiei de frontiera e cu prova pe noi, din nou .
Ziua buna ! zic eu …. Am coordonatele pe chart plotter ! Am iesit din perimetru !
Ba nuuuu… urmati-ne catre jumatatea digului Navodari. Au oprit aplicatia dom’le, ati bulversat toata operatiunea !
Ii urmez, dar dupa 5-6 minute opresc sa schimb rezervorul . Cel in uz se golise. Stiam eu de ce nu vreau sa o apuc in directii anapoda pe mare ! Ce ma faceam cu un rezervor de 20-24 litri in larg, daca incepea o furtuna?
Oricum, deranjul armatei nu fu mare, politistii m-au salutat dupa ce am atins digul Navodari si noi am pus prova din nou pe Constanta, dupa ce am evitat navele comerciale uriase care isi continuau marsul catre incinta portului Midia .
Acum defilam din nou intr-un triumf al navigatiei de vreme buna, fara ganduri negre sau morcovi in dos.
Am zarit asa, prin binoclu, tot tarmul cu plaje, hoteluri, terase si vile…. Cautam unde ar putea fi Tomisul in aglomerarea aceea.
Si am zarit, o sa radeti, primul lucru cu adevarat cunoscut fara echivoc : steagul romanesc urias, din curtea Comandamentul Marinei .
Aaaahahaha… acolo e si marina Tomis, draga ! Spun echipajului, cu usurare . Usurarea insa era numai a mea, ca echipajul nu avea nici o strabatere . Nu isi pusesera nici o problema, erau senini si zambitori. Cred ca au multa incredere in mine, atat timp cat eu sunt singurul care isi mai face probleme cate-o data .
De aici lucrurile merg struna, eu sun la telefon, masina ne astepta, intram in incinta portului intr-o defilare usoara, eu cautand cu ochii un loc unde as putea lega barca pana la rezolvarea formalitatilor.
Stiti ca gandul meu a fost inceperea croazierei la 1 iunie, ca apoi barca sa ramana pentru tot sezonul in marina Tomis.
Ocolurile si timpul pierdut cu operatiunile militare nu ne-au dat nici o intarziere. Exact la ora doua am intrat in marina.
Si exact la timp ca legand barca la primul ponton, sa aud o voce cunoscuta, strigandu-ma ! E Danuta, skipper pe Elysea, un Hanse 32 nou nout si foarte cochet .
Bucuros de revedere, realizez ca un impatimit de barci nu poate trece printr-un port fara sa intalneasca prieteni !
Dar nu avem mult timp la dispozitie fiindca trebuie sa fac formalitatile , sa debarcam multele noastre bagaje, sa le incarcam cum om putea intr-o singura masina si sa plecam acasa ! Care casa ? Nu barca e casa noastra ?
Am preferat Tomis si nu o alta marina , pentru pozitia ei mediana in litoralul romanesc. La fel de aproape de delta Dunarii, ca de Varna.
Foarte usor de ajuns cu masina. Utilitati (curent , apa ) . Oras aproape si nu orice oras : Constanta e un oras mare, cu facilitatile unui oras mare. Cam asta e tot.
Dupa ce am scos si dus la masina jumatate din bagaje, ma trazneste o idee, coplesit de multitudinea de lucruri scoase din pantecul incapator al barcii : nu mai duc nimic, le las pe ponton fiindca vreau sa fotografiez cat a intrat in casa noastra acvatica.
Si sunt coplesit sa vad ca inca mai scoatem lucruri care insirate, se intind pe o suprafata cat barca . E incapatoare, domnule !
Ei, dupa ce platesc pontonul pana la sfarsitul sezonului, imi iau locul in masina si plec cu toata lumea catre casa din orasul aglomerat in care traiam cu putin timp inainte sa gust proba asta de libertate pe ape.
Drumul a fost o reverie a intamplarilor aventuroase , cu exclamatii, rasete si uimiri, fata de tot prin ceea ce trecusem. Autostrada arunca kilometri sub noi si o liniste ganditoare se mai asternea in masina. E clar ca multumirea din sufletele noastre, are nevoie de putin timp sa se alinieze la ratiune si sa realizam ca DA, s-a intamplat si nu e o poveste, o fictiune.
Orice intamplare minunata, lasa in urma un fir de tristete, tristetea finalului, care se instaleaza imediat dupa . Nu insa si aventura noastra, care are un « va urma » , la mai putin de o saptamana.
Miercuri, 22 iunie, cu fortele refacute si dor de duca, vom reveni la mare pentru regata catamaranelor Happy Cat, mai mult o expeditie decat o regata, unde noi suntem un echipaj din 12 !
Stiu, aceste catamarane sunt usoare si foarte rapide fata de barca noastra, insa evenimentul este unul prietenesc si nu unul cu rigori, clase si handicapuri antecalculate, iar oamenii sunt cu totii niste simpatici !
Daca Eol si Neptun ne ajuta, restul va fi exuberanta si bucurie !