Delivery Genoa - Catania sau Che nome ha la barca vostra?

[skipper]

Ieri dam sa intram in Roma.
Nu aveam ghidul cu porturile si marinele si bazat doar pe ceva harti elelectronice dau de o marina mare pe care o chema Marina Porto Turistico di Roma.
Si incep sa-i strig de departe la radio si ei nimic. Silenzio totale. Intre timp tot auzeam cum pe altii cum vorbesc de zor cu marina dar mie nu si nu sa-mi raspunda.
Pe la 1 mila N de ei incerc din nou si in sfasit raspunde unul:
-Marina di Roma, qui velero Bombo, cherchiamo ormegio.
- Come si chiama la barca vostra? si, daca nu intelesesem in italiana isi aduce aminte ca stia si engleza:
-What is the name of your boat?
- Il nome e Bombo, ripeto: Bombo.
Ala iar:
- Come dicete che si chiama la barca?
- Bombo, bombo.
-Come si chiama?
-Bombo, bom,bo bombo!
Si peste raspunsul meu aud stupefat rasetul lui in statie, nimic altceva, un Ha ha ha scos generos din stomac. Ala radea de numele barcii, nu mai auzise (nici el) asa ceva si nici n-a avut scrupulul sa opreasca microfonul.
Mascalzone latino!

[skipper]

Am ajuns la Genoa luni pe la 10-11 si am mers direct la nava care a adus barca sa vedem ce se intampla, cat e de mare graba.
Nu era suficient de mare ca sa ne impiedice sa luam un pranz de lucru la birtul portului. Bine venit si bine primit, mancare foarte gustoasa si bine udata cu o bira Moretti la halba. Viata e deja mai frumoasa, hai inapoi la nava sa vedem ce e de facut!
Filipinezii nu se grabeau, aveau un ritm al lor si pe noi ne-au lasat penultimii la macara. Pregatim un pic barca, mare lucru n-am putut face, parame nu, baloane nu, straiul pupa scos ca sa poata incapea carligul macaralei.
Vine timpul: apar aia ca furnicile, pun chingile, sus cu ea si peste bord. In doi timpi si trei miscari barca e pe apa si pluteste.



Asta e vestea buna. Vestea proasta e ca nu puteam sa ne dam seama cata motorina are in rezervor asa ca ne hotaram ca pe toata arsita aia sa cautam o statie de benzina sa luam macar cativa litri preventiv.
Usor de zis, greu de facut ca Genoa asta e plina de autostrazi suspendate ca Bucurestiul din promisiunile lui Oprescu. Haladuim, gasim o statie luam diesel in doua canistre pliabile si inapoi la barca sa purcedem spre marina.
Ajungem la nava si singura cale de a cobori la barca era scara aia de funie folosita de piloti sa urce la bord. Uhh, nu e prea simplu si nici placut sa te balangani pe aia ca maimutele dar reusim fara julituri, asamblam straiul pupa la loc, punem motorina si motorul porneste la sfert. Semn bun.
O luam agale spre vest pe langa digul portului sa cautam o marina de care ne spusesera vreo doua personaje ca ar fi cea mai potrivita financiar. Catinel catinel ajungem langa pista aeroportului unde dintrodata incep sa se auda focuri de arma. Ma, ori pe aici nu se trece? Ne dam mai departe de pista dar focurile continua si parca se si apropie. Poate n-am muri tocmai acum de-un glont ratacit! Si ce Dumnezeu vaneaza astia tocmai aici? Si cine vaneaza ca nu vad pe nimeni nici cu binoclul? Si tot mergem si aia tot trag; parca era poligon nu aeroport civil. Uneori se auzeau foarte aproape si nu vedeam pe nimeni. 'Zda ma-ti care te-a apucat tocmai acum!
Intram in senal, intram si in rada portului si vedem o marina, intram si in aia. Intre timp eu tot strigasem la radio Marina Sesti Ponente dar de raspuns a raspuns umbra. Si intram printre pontoane poate poate zarim ceva gente di bene sa ne indrume si pe noi. Si ne plimbam asa 20 minute fara sa dam de tipenie de om. Ori aici s-a dat cu nucleara, ori astea sant toate sechestrate de politie, de ce nu e nimeni?
Chemam pe VHF o alta marina pe care o vazusem la intrarea in port dar ni se paruse de fitze rau, acum nu mai aveam de ales ca se intuneca deja.
Ii chemam, vine un gomone dupa noi si ne duce la niste pontoane mai spre intrare, bune si alea, ne legam cand se lasa intunericul.
Facem jonctiunea fortelor cu jumatatea de echipa Ioana+Adi care plecasera inainte cu masina inchiriata, regrupam si tzusti in primul restaurant din marina pentru refacerea fortelor. Berea 4 eur pizza 9, ne cam sta in gat sa ne dedam la mari avanturi bahice dar echipa mobila adusese ceva bere la barca unde ne retragem spre a o consuma si la o binemeritata refacere.

[sss]

Cred ca baietii de pe aeroport aveau probleme cu pasaretu' si aveau instalate "sperietori" pneumatice.

[skipper]

Cred ca baietii de pe aeroport aveau probleme cu pasaretu' si aveau instalate "sperietori" pneumatice.

Corect.
Am fost foarte intrigat de impuscaturile astea care se auzeau zi si noapte si intr-o zi m-am dus langa gardul aeroportului ca sa lamuresc problema. Se auzeau in continuare foarte clar si aproape impuscaturile dar nu se vedea nici un om si nici vreo instalatie care sa faca asa ceva. Plus ca zgomotele se mutau oarecum circular in jurul pistei asa ca am dedus ca o fi vreun fel de sistem automat care imita perfect zgomotul unei impuscaturi pentru a speria pasarile.

[skipper]

Marti dimineata ne apucam sa facem inventarul si diagnosticul barcii.
Si da-i si lupta!
Multe nu erau de inventariat dar din fericire nici multe de reparat.
Prima probelema: electrica, mereu era becul aprins la Charge la motor. Masor cu un multimetru adus de Ioana (buna fata, cu ce pleaca ea in bagaj pentru un concediu de o luna? cu un multimetru) si gasesc tensiunea la baterii undeva la sub 10v. Chemam un electrician din marina sa-si dea si el cu parerea si desface el baterie cu baterie si gaseste undeva la 3v pe bateriile care trebuiau sa aiba 6v fiecare, Diagnostic: kaput, trebuie schimbate. Eu m-am mirat ca a zis ca alternatorul e ok desi scotea 12.5v, numai bateriile sant out, dar daca el e specialistul! Luam alte doua baterii de capacitate mare 2x200Ah sa poata duce si frigider si aer conditionat, deh, barca americana. Mi-a luat o zi intreaga de refacut montajul bateriilor din 4x6v in 2x12v dar pana la urma a iesit o treaba tzutz care ne va fi de mare folos in zilele urmatoare.
Ce-am mai reparat pe acolo:
- pompa la toaleta - schimbat garniturile
- strans bucsa de pe axul timonei
- curatat pe interior tancul de apa -scafandrul Ioana
- schimbat ulei motor + filtru
- pescuit doua baloane din marina
- inlocuit ancora si lant
- pus baston pentru drapel dintr-o coada de matura
- umplut butelia de gaz, curatat aragazul
- reparat bimini si pus la locul lui
- cumparat oale, cratite, tacamuri
- armat barca

O mare incurcatura ne-a dat-o pana care tine timona pe ax: cand am demontat timona n-am scos si cama, am incercat dar probabil era intepenita si n-a iesit si nici eu n-am fortat-o, am crezut ca e prinsa cu Loctite ca am mai vazut sistemul asta. Nu era prinsa cu nimic si peste cateva zile si-a dat drumul din locasul ei si-am pierdut-o. Fara ea timona nu sta pe ax asa ca a trebuit o zi intreaga sa gasim solutie la asta. Am taiat trei saibe cu clestele de sarturi imprumutat de la chandlery si apoi le-am slefuit pe smirgel pana s-au potrivit in locasul de pe ax si asa am reusit sa intepenim timona. Munca de chinez!


Toate trebusoarele astea ne-au luat o gramada de timp pentru ca nici nu aveam scule (tot timpul glumeam pe tema: cum de-am plecat de-acasa fara un flex in geanta?) si ca sa te duci sa cauti ceva in Genoa iti lua o gramada de timp si poate nici nu gaseai ce-ti trebuie. Dar pana pe joi seara am biruit si eram cam gata de pornit in marea transhumanta spre sud.

[skipper]

Vineri dimineata plecam.
Reusisem sa punem timona la loc, sa incarcam bateriile si sa pregatim barca relativ suficient pentru un mars costier de 500 mile.
Pe la 7 ne trezim, ritualul cafelei si apoi pe la 8 ne dezlegam si tulea! Mai intai dam o tura prin rada portului, poate ne lamurim ce e cu marina aia din Est dar nu ne deslusim, lasam pe o data viitoare.
Trecem in revista miile de barci din depozit si apoi acostam la statia de carburanti; e bine sa ai si motorina la tine. Aici nimeni, e totusi Italia si nici vantul nu bate inainte de ora 9. Chemam prin statie marina si aia ne spun sa stam linistiti ca trimit ei pe cineva sa ne rezolve. Zis si nefacut. Dureaza pana sa numeasca un doctor docent care sa stie complicata operatie: pune pompa, ia-le banii. Si stam si stam si ma duc sa vizitez imprejurimile ca era un fel de turn tocmai pe cheu a carui destinatie ma cam intriga. M-am lamurit si crucit in acelasi timp: la etajul superior erau toaletele oficiale ale marinei (mai aveau unele neoficiale, ale unui spa care functiona pe cheu, alea cu cabina de dush de 80 cm).
Apare si doctorul pompist: alte cruci: era nenea electricianul care venise la barca sa faca diagnosticul la alternator. Bag seama ca ala era omulbunlatoate al marinei si altul nici n-aveau. Orice ai fi avut nevoie in Marina Genoa Aeroporto, te rezolva caro Pano. Sau Pepi, sau Popo ca tot umbla cu un ucenic dupa el tot timpul.
Bun, alimentam si dam sa plecam dar intrarea unui iaht urias ne mai taie avantul: nu poti dezlega barca cu gura cascata. Stam si admiram dihania neagra cu steag brazilian si dupa ce intra el plecam si noi la treaba noastra.
Iesim din senal, trecem de digul de larg si incercam sa ridicam velele sa mergem si noi cu vant ca ala e gratis si fara zgomot. Da dar nu. Orice am face nu putem merge pe capul care ne trebuie iar cu volte mici si dese ne-ar trebui o luna sa facem 500 mile. Strangem velele si da-i motor, taca taca dar macar facem 4-5 noduri.
Luam cap compas spre Cinwue Terre, un locusor de pe coasta ligurica format din 5 sate de un pitoresc aparte. Toate sant construite pe coasta muntelui ce streajuieste marea, casele parca sant din Lego, construite una peste alta.Declarate de multe ori cele mai frumoase sate ale Italiei, consacrate ca rezervatie UNESCO pentru a nu se mai putea construi asa de usor, ar fi fost pacat sa fim in apropiere si sa nu le vedem. Zis si mai putin facut, pana am ajuns la primul dintre ele s-a lasat amurgul si nu prea am vazut mare lucru decat o cascada de lumini pe coasta muntelui. Bun si atat!
Luam un cap mai spre sud sa taiam marele golf si purcedem la carturi.
Fiind prima zi de sailing desfasuram traditionala competitie: Olimpiada raului de mare, faza locala pe Bavarii 32. Adi se detaseaza din start la o lungime de galeata si nu mai poate fi ajuns din urma, desi Ioana acuzase niscaiva simptome pe cand era cu nasul in cratita dar n-a avut nici o sansa in fata bravului Adi.


Trecem si noaptea cu mare uimire despre ce frig putea sa fie, noroc ca mi-am luat polarele de munte ca altfel batzaiam ca frunza prin cocpit. Vant ioc, de parca era pe bani si ala. Motorim voiosi, ne bucuram de primul rasarit pe barca, ce mai, lucru dovedit: c'est beau le yachting!



Se scurge si a doua zi din cart in cart, Ioana ne rasfata cu papa bun, noroc ca tacit am consfintit sa abandonam toti regula conform careia cartul de dimineata pregateste pranzul si am inlocuit-o cu o regula noua mult mai simpla: indiferent de carturi, Ioana gateste. Asa ne-am scos! Incepem in forta cu o carbonara dar de data asta e fara "de toate" ci asa cum a lasat-o mama ei, numai spaghetele nude si sosul si gata! Iam, iam, papa bun!
Ziua ne dam mai pe langa coasta sa putem admira Italia in toata splendoarea, are si marsul costier avantajele lui: stai in cocpit si privesti spectacolul care defileaza in fata ta. C'est beau le yachting!

Trecem pe langa Elba si ne pare rau ca nu avem timp de stat pe acolo si cautat urmele marelui om, poate alta data. Ori e delivery, ori nu mai e!
Vine si a doua noapte, tot pe mare calma si fara vant, asta este, bucurosi le-am duce toate. Avem si avantajul unei luni pline care face noaptea feerica. Pana si Adi si-a revenit din olimpiada si e vesel. Daca e vesel inseamna ca e apt de carturi, va rog sa serviti un mic cart al cainelui pentru introducere!

Dumineca dimineata ne gaseste N de Roma, numai bine ca sa putem cauta o marina pe zi. Ne apropieam agale ocolind plase, carmace, scafandri, barci si barcutze si pe masura ce ne apropiem de Cetatea eterna se simte aglomeratia si pe apa: profitand de vremea buna toata lumea iesise cu barca. Asa am crezut noi, mai taziu o sa vedem ca ne-am inselat: de fapt toata lumea venise "la barca" dar nu si ca sa se dea cu ea.
Vedem de departe digul bratului de nord, ocolim frumos, ne miram ca e plin de plase si in gura raului, insist in a chema la radio MArina POrto Turistico di Roma, ei insista ca s-a facut papushoiul mare si nu se vad din el! N-au raspuns la radio decat atunci cand eram la sub o mila de intrare, trecusem si bratul de sud, roia de barci, ba cred ca era si o regata a faimosului Club Nautico di Roma. Pe Google Earth marin asta arata destul de ciudat cu doua diguri la intrare si nu voiam sa fim prinsi pe pas gresit, eu tot insist poate poate or sa raspunda la radio. In sfarsit raspund, rad de numele barcii, si ne instruiesc: intrati si asteptati la plaja! la plaja? da, la plaja? N-am mai intrebat daca trebuia sa fim in slip sau la cravata, daca ei n-au spus nimic. Intram printr-o pasa destul de stramta chiar si pt doua barci normale nu pentru crucisatoarele pe care le vedem in marina, ajungem in fata plajei, prova in vant si incercam sa stam acolo in 3 m de apa, ne cheama turnul de control din nou pe radio: faceti stanga, aveti locul O 612. Oscar 6 -1-2. Apare si un gomone si ajungem la pontonul designat, amaram cu ajutor de la gomone si gata, santem in Roma.
Armatorul Andrei tre sa fuga la aeroport sa fie maine in Praga la un targ, afacerile nemiloase nu asteapta. Noi in schimb asteptam, facem dush intr-o cabina adevarata, spal doua tricouri, dezmatz, ce mai.
Mai tarziu dam una pasegiata de-a lungul marii pana pe la blocurile destul de inghesuite din Ostia, ne intoarcem in marina si nu gasim alt loc sa mancam decat la o terasa unde incep unii sa presteze salsa in mijlocul strazii de zici ca eram pe alt continent. Asta este, baiete, mai ada un digestivo ca parca nu ne e de culcare!

[skipper]

A doua zi e luni si marina di Roma e goala, chiar si italienii trebuie sa se duca la munca, nu pot sta toata ziua cu curul la soare pe barca.
Ne trezim tarziu, feel good, o cafea la terasa e 80 centi, merita.
Incerc sa repar autopilotul cara ne lasase balta etapa precedenta, il desfac, demontez tot, curat si nu pun la loc, astept sa vad daca rezolv si cu faimoasa pana de pe axul timponei. Din cauza ca timona nu era perfect perpendiculara pe ax, nici pilotul Otto nu mai putea calca corect pe coroana care era concentric timonei si de aceea si intrase in greva.
Ioana si Adi fac o expeditie de prada la un supermercato, prada bogata, cea mai ieftina bere de pana atunci din IT dart nu si cea mai proasta.
Dupa-amiaza facem o expeditie prin oras in cautatrea unui fantomatic atelier mecanic pt blestemata de pana, nu gasim nimic, fireste, mai luam de-ale cambuzei si seara o pizza la terasa. Guleai!
Marti dimineata iau niste bucati de saiba la frecat pe smirghel si cu rabdare de chinez batran le aduc la forma necsara pt a inlocui pana, montez ansamblul la loc, totul perfec, chiar soi Otto e de acord sa colaboreze.
Plecam pe la 12 dupa ce ne cerem aprobare de la turnul de control, zici ca decoleaza Boeingul nu pluteste Bavaria, luam si diesel si ne asternem la drum spre sud, Napoli asteapata-ne! Oricum Andrei ne astepta deja acolo, se intorsese dela Praga si se intretinea cu un preten, mafiot local.
Mergem mumos numai la motor, magasem seama etapa trecuta ca alternatorul u prea incarca asa ca tinem consumul electric la minim asa incat sa nu scadem cu bateriile sun 12.5. Mergem la coasta si ne bucuram de spectacolul coastei, seara ajungem la travers Latina, in dreptul fostei mlastini asanate de Il Duce si transformata in regiune model. Asa a si ramas, ba mai nou au construit si o centrala atomica tot acolo.
Ca desert servim un apus cu Muntele vrajitoarei Circe pe fundal, spectacol total.



Marea lighean, vant zero barat, motorul motoreste, Ioana de cart, eu ma culc in cocpit dupa ce stinsesem toti consumatorii de electricitate, inclusiv luminile de pozitie. reper in spate farul de la Ciceo, in stanga farul de la Gaeta, in dreapta lumina de la Insulele Ponzine, trafic slab, somn usor, Teodoresco, atentie sa nu ne calce trenul!
Si numai ce ma trezesc vazand lumina pe sub pleoape. Aveam ochii plini de lumina cu ochii inchisi. Sar in picioare taman bine sa vad o barca ce ne dadea tarcoale pe la 20m de noi, cu un proiector ca de locomotiva. Primul meu gand vazand atata lumina a fost ca am razmutat un pescador, poate aia dormeau si poate timonierul nostru nu l-a vazut. Apoi deslusesc prova ascutita a barcii si vopseaua gri si ma luminez si la minte: Organele! Ne-a prins Militia! Cum dadeau aia rotocoale apuc sa zaresc cuvantul Finanzia si mi-e clar tot: vazand pe radar o barca fara lumini Garda de finante a crezut ca santem contrabandisti si a venit sa verifice. Stiindu-i cum satu si pe strada astia cu degetul pe tragaciul la pistoalele alea mici si automate ma felicit ca n-am facut gesturi bruste.
Cobor in cabina, iau statia si proiectorul de mana (aveam si noi lucrul nostru), ies in cocpit si le fac semn sa deschida statia. Aia nimic, dau tarcoale in continuare si la radio nimic. La un moment dat aud pe unul din ei ca zice : bandiera inglese, si-a dat seama ca avem steag englezesc si nici nu paream a fi cu contrabanda. Desi daca ne-ar fi abordat si ar fi cautat cata bere avem...
Mai dau aia rotocoale dar politicosi, nici nu ne impusca, nici nu ne abordeaza, nici macar un proiector in ochi, gentilomi. EI, daca nimeream peste US NAvy, alta ar fi fost povestea, nici nu era greu sa dam de ei, n-am uitat cine are baza tocmai la Gaeta!
Si pleaca Guardia di Finanza, pe muteste, asa cum au venit. Se duc in N cateva sute de m apoi ii vad ca se razgandesc si inpoi pe noi: sa vezi ca de data asta ne abordeaza! N-a fost asa, s-au apropiat si au intrebat incotro mergem, raspund ca mergem spre Napoli si am iesit din AMrina di Roma ieri la 12 si apoi organele pleaca, de data asta de tot, le pierdem lumina spre Capo Circeo.
Teodoreasco, sa-ti fie de lectie: capul pe rulmenti! - Adica? -Adica supreveghezi si spatele nu numai fata! - Cu si spatele? - Te uiti si in spate ca in mare larga de la orizont pana la tine o nava face 5 minute. Astia cu motoarele lor fac si mai putin si ne-au luat ca din oala, Cartofi prajiti scrie pe noi!
Reluam programul de mars spre sud, inima cat purecele, ochii cat cepele! Sa fi vazut de atunci inainte cum zvacnea din gat bravul echipaj cand era de cart, gatul montat pe rulmentii bine unsi!



Dimineata vedem Ischia deja, apoi si Procida si intram in Golful Napoli cu camerele pregatite, pomul laudat, sacul pregatit! Si bine am facut ca atatea gunoaie in apa cate am vazut acolo n-am mai vazut decat pe Dambovitza, apa dulce. Marea Tampoanelor!
Pe la 12 intram in portul Torre del Greco unde ne indicase Andrei, ca de acolo era pretenarul luisi treaba era ca si aranjata. O sa vedem putin mai tarziu ca era aranjata dar in stil napoletan.
Tragem la unii cu un ponton cu statie Peco sa alimentam si aia saritori nevoie mare sa ne rezolve cu orice nevoi aveam. Alternator stricat? Nici o problema, il chemam noi pe un amic Antonio care se stie. Doriti cumparaturi, vi le facem noi? Dar o pizza napoletana? Pizza no, grazie dar Antonio da. Apare mesterul cu un ucenicm desfac alternatorul in 3 minute si pleaca cu el. Noi ramanem cu ochii in soare la propriu. Andrei isi intreaba noii preteni daca la se mai intoarce sau macar cum putem recupera alternatorul. Aia ca sa stam linistiti ca e om serios. Si chiar era: s-a intors cu diagnosticul: kaput rulment dar au ei un alternator taman de Yanmar, care taman se potriveste la motorul nostru. Bun, si cat costa? - 400 de euro! Cat? - 400! Da, dar nu putem sa ne permitem, multumim de colaborare!
Dam sa plecam sa tragem la pontoanele de vizavi, acolo fiecare ponton era marina de sine statatoare, niste smekeri locali concesionasera loc in port, pusesera cate un ponton fiecare si luau 1000-2000 euro pe vara de la fiecare fraier care voia sa-si tina barca acolo.
Aia cu Peco ca nu, tr sa le platim si lor, scapam cu numai 30 eur pt doua ore si tragem la faimoasa marina fara dush sau buda.



Ne facem cruce c-am scapat de talhari si planuri cum s-o taiem de-acolo cat mai repede.

Dam o bere, admiram ruinele in care traiau aia dar ne loveste foamea si hotaram sa ne luam inima in dinti si sa mergem sa cautam un restaurant, fie ce-o fi, intram in primul si poate scapam cu viata. Primul il gasim port, nici prea muncitoresc dar nici prea de fitze, asta e! Lovim scurt la beregata, intram, ne asezam la terasa, eram singurii din tot restaurantul, chelnerul nici nu se uita la noi. Dupa aia ne-am prins ca baiatul care se plimba prin fata terasei era chelnerul si ca acolo oamenii vin seara mai tarziu la restaurant asa ca n-aveam decat sa asteptam. Ceea ce si facem dar reusim sa comandam la un chelner batran o bere, buna si aia. Incepe sa se adune lumea de parca intrau actorii pe scena, in 15 minute nu mai erau locuri in ditamai restaurantul, bun si asa, ce mancam? Pe mine m-a tentat risoto ca ma gandeam ca nu prea au cum sa-l poceasca, comandam toti risotto a la pescatore si ne bucuram cand vine batranul cu farfuriile cu mancarea in forma de buchete! Bun rau! Singurul lucru bun din Napoli a fost orezul!



La barca si culcarea ca sa ne trezim cat mai devreme, avem de facut 200 de mile si Ioana trebuie sa plece musai vineri dupaamiaza asa ca morti copti ne trebuie 5 noduri in medie ca sa ajungem la timp.
Zis si facut, mars la barca si la somn! Buona Notte!

[skipper]

Ultima etapa a fost lejera dar contracronometru: musai trebuia sa ajungem la Bagnara inainte de 16.30 a doua zi.
Asa ca plecam din Napoli pe la 6,30, ce mai, cu noaptea in cap. Trecem Marea Tampoanelor inca o data, ocolim Capri si cap de Bagnara.



Marea ca oglinda, vant zero barat, motor la 2200 RPM si Otto la carma.
Nimic de semnalat pana pe la pranz cand de-abia se mai vedea tarmul si ma dusesem sa trag un somn de frumusete si numai ce ma aud strigat pe punte de mai multe voci. "Oare iar ne-au oprit Garda de Finante?"
Pero no, erau doi care se ratacisera cu un iahtalau cu motor, nu mai aveau decat un motor din doua, gpsul nu mergea si voiau un cap spre un port pe care il stiau. Deschid laptopul, caut satul cu pricina, ii mai intreb o data cum se cheama exact, il gasesc pana la urma, notez CC, mai notez un CC spre un port de rezerva si il dau omului de la comanda. Apoi urmeaza intrebarea trasnet: "si eu unde trebuie sa citesc cursul asta ca gpsul nu merge?"
Cum or supravietui unii de teapa asta pe mare - nu contenesc sa ma mir.
-Bre, vezi soarele? Mergi cu soarele in spate pana vezi tarmul si apoi cheama Garda de coasta, e mai sigur asa!



Ne crucim si plecam in drumul nostru fara pulbere.
Noaptea magnifica, senin, se tot vedea lumina de la faruri si traficul continua sa se inmulteasca, doar ne apropiam de Messina.



Dimineata trecem de Stromboli, pacat ca varful vulcanului era acoperit de nori si nu se putea vedea tot conul muntelui dar bine si asa, mai bifez un vulcan pe lista.
Ne apropiem de coasta si vedem un velier ciudat cu binoclul. Catarg albastru, ce gusturi.
Ne aprop[iem si mai mult si-mi dau seama ca nu e un catarg si nu e un velier: e o barca de pescuit peste spada la harpon, barca cu un fel de turn in care stau cei care se uita dupa pesti si in prova cu o pasarela de 20-30m la capatul careia sta harponierul. Ciudata aratare.
Intram fara probleme in Bagnara Calabra, jumate, marina jumate port pescaresc si asa ia sfarsit frumusete de calatorie.
ANdrei intra in negocieri dure cu administratia sa obtina pret cat mai bun, Ioana pleaca glont la gara acompaniata de un galanton local, Adi si cu mine ramanem sa ne minunam de frumusetea locului. Si aveam de ce sa ne minunam: coasta coboara abrupt de la cateva sute de metri pana la marea cristal, portul e langa o plaja de un verde stricat, pestii colcaie pe langa barca in voia cea buna, Doamne, am ajuns in rai?
Totul e bine cand se termina cu bine, Andrei da la pace cu macaronarii, Ioana prinde trenul de Roma, si santem toti trei invitati la cina de prietenii lui Andrei, el pescar local, ea romanca din Galati. Despre cum am mancat patru feluri de mancare facute dintr-un peste spada de 160kg o sa va scutesc cu descrierea nu de alta dar se poate face ulcer usor din asa ceva.



A doua zi, sambata haladuim prin sat, facem poze, facem si baie la plaja stricata, ziua trece pe nesimtite si air santem invitati la cina unde de data asta mancam pizza. De fapt pizzaloaie, avea 100/50 cm, cand a adus cutia acasa am crezut ca a fost la Ikea.
Dumineca ne trezim de dimineata, Messina, feribot, taxi, avion si la pranz acasa.



Si altadata, si altadata, o s-o facem, o s-o facem si mai lunga! Ca merita!

[Florio]

Frumoasa, si ochioasa calatoria voastra calare pe Bom-bo...Bom-bo...Bombo !!
Fain si continutul de invataturi, pentru cine are tendinta de a-si aduce un velier in conditiile astea . Anul asta capitane, ai facut ceva boroboate pe ape
Dar cum vara n-a trecut inca, ma astept sa te mai aud strigand de dor de duca . Multam de povestire !