Colegul Florin Nicanor a descoperit povestea asta: un profesor de geografie din USA a facut inconjurul lumii pe o barca fara nici un fel de instrumente de bord. Nu tu GPS ca nici nu exista pe vremea aia dar nici sextant, RDF, nimic, nici macar un ceas. Cica a vut doar o clepsidra pentru a sti cand sa schimbe carturile!
Conform marturiei faptuitorului a avut niste instrumente dar puse sub lacat si certificate ca neatinse la intoarcere de un notar.
Actually, a sextant, clock, compass and radio were sealed in a locker below deck in event of an emergency, but these remained sealed for the entire journey, which was attested to and notarized by proper inspections.
A luat niste premii (relativ putine) si a fost pomenit ca o mare isprava de iahting si referinta sacra pentru "puristii" pentru care GPSul, barcile de fibra si catargele de aluminiu put.
EI bine eu unul nu cred povestea asta. Si am mai multe motive:
- umbra cu care e tratata de lumea iahtingului mondial. Destul de putina lume vorbeste despre asta desi daca ar fi fost adevarata ar fi revolutionat lumea iahtingului de croaziera.
- recunoaste c-a avut harti dar hartile sant absolut inutile daca nu iti stii pozitia
- nu a spus niciodata cum a facut exact. A dat indicii destul de vagi dar metodele exacte nu le stim nici azi.
- nu a publicat nimic. In vremea de azi cand celebritatea e la cel mai mare pret oricine face un partz pe barca publica 3 carti, scoate 7 filme si da 1000 de interviuri. Aici prea e tacere, acum are de vanzare o carte pe CD, format pdf pt ca "nimeni n-a vrut s-o publice". Edituri si oameni rai!
- intre metodele de navigatie este si asta: Creamer obtained his latitudes by identifying a star with known declination that happened to transit through his zenith, directly overhead. After a lot of practice, he was just as aware of his longitude as was an eighteenth-century mariner, so he had only to sail down a parallel of latitude for landfall. Pare credibil doar in aparenta. Ca sa faca asa ceva avea nevoie de doua lucruri: almanahul nautic in care este data pozitia stelelor si un ceas precis. Degeaba stii ce stea este deasupra capului daca nu stii ce ora e fata de GMT. Pamantul se misca cu 15 grade de longitudine pe ora asa ca zenitul stelei e nefolositor fara ora exacta!
- metode de "navigatie naturala" s-au mai folosit dar fie pe distante mai mici fie pe arii restranse. Exista documentatie despre metodele folosite de polinezieni care stiau la fix cum sa ajunga dintr-o insula in alta, sau despre navigatia in Mediterana. Sau despre cum se trece Atlanticul E-V: mergi spre sud "pana se topeste untul" apoi iei alizeele din pupa si mergi pana dai de Caraibe iar acolo mai intrebi vreun bastinas.
- ceva in toata povestea asta nu se potriveste, prea se vede ata alba si scartaie ca hubloul ala dupa care spune c-a navigat. On one occasion a squeaking hatch served as a navigational aid. Marvin had lost direction in a prolonged dead calm. With no visible stars and currents to guide him, he could little more than sit and wait. When the wind finally began to blow, a crew member moved the hatch cover, which made a loud squeaking noise. Deductive reasoning told Marvin that dry air coming off the Antarctic had caused the squeak. Moist air would have lubricated the track. Following the direction of the dry air, Marvin was able to get back on course.
Dar in final tare m-as bucura sa aflu ca n-am dreptate!