O barca romaneasca a castigat la Rolex Swan Cup

Pentru prima data in istorie o barca romanesca a castigat una din cele 4 clase din Rolex Swan Cup intr-o competitie cu alte 15 barci in cinci cures in Sardinia, Italia.

Barca inregistrata sub pavilion romanesc cu numele Natalia este in proprietatea KDF Energy Srl, compania omului de afaceri George Brailoiu.

Echipajul Nataliei a fost compus din:
  1. Natalia Brailoiu - co-skipper
  2. Diogo Cayolla - co-skipper
  3. Federico Armenenzas
  4. Luca Lanzillo
  5. Giovanni Sanfelice
  6. Simone Spangaro
  7. Paolo Pastorino
  8. Nicolo Robello
  9. Danilo Arvigo
  10. Andrea Bussani
  11. Marco Vignati

Felicitari tuturor celor care au pus tricolorul pe prima treapta a unuia din cele mai prestigioase podiumuri in iahting! Hai Romania!


Detalii ale accidentului de la Jurilovca

Sambata 23 iunie 2012 doua ambarcatiuni cu motor s-au ciocnit in zona Gura Portitei.
Mai multe amanunte in cateva articole de presa:
http://www.realitatea.net/made-in-romania-accident-nautic-conducatorul-unei-salupe-era-beat-cealalta-circula-pe-contrasens_955549.html
http://www.jurnalul.ro/observator/doua-salupe-s-au-ciocnit-la-gura-portitei-iustin-porcarasu-ranit-616406.htm


Cateva detalii despre accidentul de sambata obtinute azi  26 iunie prin telefon de la Oficiul Capitanie Jurilovca:


- imprejurarile accidentului
  O ambarcatiune incerca sa faca la stanga iar cealalta a incercat sa-i taie fata.
- locul accidentului
  Canalul de langa insula de la vest de complexul Gura Portitei.
  Expresia din ziare: canal intre Lacul Razelm si Marea Neagra se refera nu la vreun canal ce ar lega cele doua suprafete de apa ci doar la canalele care se afla situate  intre ele, cum ar fi canalele ce leaga Gura Portitei de cele doua lacuri Leahova.
- barcile erau asigurate
  Nu erau asigurate, proprietarii si le vor repara pe cheltuiala proprie. Nici una din barci nu s-a scufundat, ambele aveau chesoane etanse pt a asigura nescufundabilitatea.
- ce calificari aveau conducatorii celor doua ambarcatiuni,
  Certificat de conducator ambarcatiune agrement, nimic altceva
- barcile erau aprobate pt transport de persoane ca activitate comerciala
  Nu, legal nu este nevoie de asa ceva decat daca ambarcatiunea transporta peste 12 persoane.
- ce masuri s-au luat dupa accident
  S-au retras certificatele celor doi conducatori de ambarcatiuni pana la sfarsitul anchetei.
- conducatorii erau in stare de ebrietate
  Nu, doar cel lovit a recunoscut ca bause o bere la ora 11 iar accidentul s-a produs la ora 15.
- s-a deschis urmarirea penala pentru ranire din culpa
  Nu. Se face o cercetare de catre Capitania Midia iar Oficiul De Capitanie Jurilovca a efectuat constatarea la locul accidentului.
- starea ranitilor
  Justin Porcarasu este transferat la Spitalul Floreasca si are fractura de mandibula.
  Mai este internat un ranit la Constanta dar va fi externat saptamana asta.


 

Accidentul de la Cowes Week

Accidentul de la regatele din Cowes Week din vara aceasta inca naste controverse.
 
 

Inca multa lume de la noi si de pe afara dezbate despre cine si cum avea right of way si ce regula din Colreg se aplica.
Sa ne lamurim!
 
 
Prima confuzie esta ca dupa Colreg nu exista nava avand prioritate - right of way.
Exista doar doua cazuri: “stand on ship” si “give way ship”. Nici o nava nu are prioritate ci doar roluri diferite!
 
 
In al doilea rand uitam cand si unde se aplica regulile din Colreg.
 
Incidentul a avut loc la 3.20pm sambata 6 august 2011 la travers de orasul Cowes de pe Insula Wight in Solent in sudul Marii Britanii.
 
 
Geamandura galbena din dreapta cadrului de la minutul 0.15 este una din geamandurile speciale (Special Marks) puse cu caracter temporar de cluburile locale pentru regate si se afla in randul de geamanduri vizibile aici pe Wikimapia.

Cladirile din stanga cadrului de la minutul 0.23 sant hangarele de la
Calshot Point.
 
Geamandura cardinala Nord care se apare la min 0.54 se numeste Gunard Mark si se afla la 50 46.22N/01 18.44W
 
 
 
Turnul din departare ce apare pe aceeasi directie cu Gunard Mark este cosul de fum de 200 m inaltime de la Electrocentrala Fawley  si locatia lui exacta este aici.
 
 
In concluzie petrolierul se gase undeva pe aici  si tocmai se afla intr-o faza critica pregatindu-se pentru un viraj dreapta de 150 grade la care ajutorul remorcherului de la pupa era esential.
 
 
Pentru o mai buna lamurire putem descarca de aici o harta a intregii zone, harta oficiala a regatelor pentru Cowes Week
 

Astfel aflam ca zona accidentului de la Cowes se afla sub autoritatea APB Southampton unde se aplica reglementarile locale (local byelaws) si anume Southampton Harbour Byelaws 2003.
Documentul de numai 20 de pagini, ca toate celelealte similare, este disponibil pe net

Singura regula din Colreg care se aplica aici este Art 1, si anume cel care se defineste chiar aplicabilitatea acestor reguli:
 aici.
1. Application
(a) These rules shall apply to all vessels upon the high seas and in all waters connected therewith navigable by sea going vessels
(b) Nothing in these Rules shall interfere with the operation of special rules made by an appropriate authority for roadsteads, harbours, rivers, lakes or inland waterways connected with the high seas and navigable by seagoing vessels. Such special rules shall conform as closely as possible to these Rules.
 
Pe scurt Colregul se aplica acolo unde nu sant alte reglementari specifice, cum ar fi de exemplu Dunarea la noi unde se aplica Regulamentul Navigatiei pe Dunare. In alte zone susceptibile de a avea reglementari separate, cum ar fi in zona de responsabilitate a VTS Constanta este specificat expres ca se aplica Colreg, inclusiv prevederile privind TSS de la apropiere.
 
In Southampton Harbour Byelaws 2003 se precizeaza clar la Art.11 despre instituirea unei Zone de precautie (Precautionary Area) in portiunile cele mai dificile ale senalului navigabil, acolo unde navele mari trebuie sa faca viraje stranse si unde senalul e foarte ingust:
11.(1). In this byelaw -
‘’the Precautionary Area” means the main navigable channel which lies between an imaginary line drawn between Prince Consort and South Bramble Buoys and an imaginary line drawn between Black Jack and Hook Buoys;
‘’Moving Prohibited Zone’’ means an area extending 1000 metres ahead and 100 metres either side of any vessel of over 150 metres length overall while it is navigating within the Precautionary Area.
(2) The master of a small vessel shall ensure that the vessel does not enter a Moving Prohibited Zone.
 
Regimul special al zonei este trecut si in Admiralty Sailing Directions.
 
Ambarcatiunilor mici li s-a mai adus aminte despre regulile de navigatie in zona  chiar la inceputul anului acesta printr-o Notice to Mariners intitulata Safety in Small Vessels iar organizatorilor de competitii nautice tot printr-o NtM emisa in vara cu titlul Risk Assessment of Recreational Events
 
Desi nici in Notice of Race nici in Sailing Instructions nu este amintit nimic,  in Race Chart, harta oficiala a regatei, exista reprezentata detaliat aceasta zona de precautie:
 
 
 
impreuna cu o nota de informare ce precizeaza fara echivoc
 
 
 
In concluzie in zona incidentului ambarcatiunile sub 20m lungime nu au ce cauta la sub 1000m de prova si 100m de bordurile navelor mai mari de 150m.  Conform acestei reguli skipperul de pe yachtul de 33 de picioare Atlanta of Chester  nu avea voie sub nici un motiv sa fie in prova petrolierului Hanne Knutsen la mai putin de 1000m.
 
Investigatia oficiala a Marine Accident Investigation Branch continua si raportul final va fi publicat aici.
 


Galeria ACWS

Galeria cu fotografiile facute la America's Cup World Series in Plymouth in Sept 2011 se poate accesa aici.

How I did the Fastnet 2011!





My name is Elena Decheva, I am 33 years old and live in Bulgaria (Varna).
I have sailed  since childhood and started my sailing skills with Optimist and Kadet.
Now I race only on board of big yachts, prefer offshore racings and sailings. I participate in regattas in Black Sea every year.
 
Last year I was a liason officer at Tall Ships regatta-Historical seas where I met s/y Hansa(X-612) and her crew. For me it was love at first sight. Firstly I saw the boat and I liked it very much, afterthat I met the crew and the captain (Julian) and we had great time here. I had very
strong desire to sail with this boat.she was amazing. She is very fast and racing and very convenient too. The other is a history.
 
Julian invited me to race with Hansa this sailing season.
Till the time of my departure I didn't know that we will participate in Fastnet race, because the boat was in the waiting list. For some sailors Fastnet race is a highlight of their sailing season, for the others is a pinnacle of their sailing career, for me Fastnet race was a big challenge and great experience and great opportunities to race with ones of the best sailors in the world.and very big responsibilities. I was lucky to sail with such an amazing boat, with such an experienced crew in such a prestigeous race.
 
The race is famous of tricky conditions, strong tides and shifty winds.We knew that we had to be prepared for all types of weather condition.We had good boat (she is X-yacht, built in 1995), experienced crew (people from Galicia live and sail in very rough conditions and they have very good sailing skills, big courage ,ambition and endurance) and we hoped to have good, convienent winds and make good tactics during the race.
It was first participation of Hansa in Fatnet Race and we wanted to give the best of ourselves. The captain was very reliable and skilled and his priorities were to stay positive for the crew,competitive and safe passage.
 
When we arrived we were surprised to see such diversity of yachts and international teams. Eeverybody were there: Volvo Open 70s, IMOCA 60s, Class 40, maxis and mini maxis and many regular boats with pro and amateur crews from 20 nations. At this time it seemed like everything is sailing. The atmosphere was incredible: wherever you looked around you looked the forest of masts and so many people attracted by the same passion and love of sea.
 
We were in IRC 1 class,included 50 yachts in the class.
The forecast was for brisk winds for the first two days followed by light winds during the
week and it seemed that it would have been better conditions for us and all faster and larger boats. The start began with gusting winds to 30 knots out of the Solent and into the English Channel. It was one of the most stressful moments in the race, we tried to make good pre-start actions, to be "clean" from the other boats and to take good position in the last minutes. After the start I heard on the radio that one yacht is dismasted and there were several collisions. All boats tried to take advantage and get rid of the tricky currents and strong tides.
 
During the first and second days we sailed through the Southern part of England (Needles-Portland Bill-Start Point-Lizard-Land Ends) and entering into Celtic Sea,there was sharp sea and 25-30knot headwinds but the crew stayed very concentrated and focused,  did everything as a team and after second night at rough sea we understood that we were on the third place in our class and on the 12 place in overall. It was the greatest moment at the race for me,  I spent the great times at sea this night with great people and very experienced sailors and one of the best skipper on watch( his name is Franchi). He made the best decisions to make the pace unlimited and pushed the boat to her limit. 


 
After rounding the Fastnet Rock,  on the way back to Isles of Scilly there were very shifty conditions, it was a bit of everything - light winds and rainy moments due to a high pressure around the Scilly Isles and along the south coast of Cornwall.
It is considered that the last passage from Bishop Rock Lighthouse to the Plymouth (96nm) is the most difficult psyhological part of the race: this is the test for human stamina, endurance and desire to win.
We arrived with moderate wind and were stalled on a foul tide which turned over of every two hours. This made our arrival very prolonged and nervous.
Plymouth by night is amazing and very attractive city. I had very mixed feelings. My advanture on board of Hansa was at the end and I felt very sad about it.
 
Finnaly, we finished the race on 20 place in IRC1 and on the 50 place in overall.
The biggest challange for me was the sailing with foreign crew but everybody were very openminded, very positive and willing to get to know me. During the delivery from Spain to Cowes boys helped me to learn the boat and all the sailing terms in Spanish and they were very wellcomed to all my questions about their sailing life and races. I was never bored on board of Hansa, even at the most difficult moment the crew stayed in high mood and sang Galician songs to rise the mood and everybody had willing to help at every moment. I love them very much.
 
I think that the risk at Sea depends on people you are sailing with and I will take this risk again with the crew of Hansa.
I wanted to stay at the Ocean.  I know that the real life is there.

Elena Decheva

Fotografii de pe BP5

Pe drumul de intoarcere de la Plymouth spre Lorient, dupa ce au batut inca o data toate recordurile pe care le puteau bate la Fastnet, trimaranul de 140 de picioare Banque Populaire V  s-a oprit sa imbarce un om. Trebuie sa fi fost un om important ca ditamai BP5 sa se opreasca pentru el!
Daca oprirea a meritat sau nu hotarati depa fotografiile pe care le-a facut Christophe Launay in timpul acestui delivery!


Al saselea tigru

Primul Interviu din presa romana cu un participant la Cupa Americii 2011



Am dat de poza lui Filipe Pereira bantuind pe net in cautare de informatii despre cursele America's Cup de saptamana trecuta de la Cascais. Am recunoscut imediat "uniforma de lucru" a celor din White Tiger Challenge, Team Korea, surpriza saptamanii la Cascais, clasati pe locul 4 in finala dupa ce nu au avut barca pentru antrenament decat cu o saptamana inainte. 
L-am contactat pe Filipe, am aflat povestea lui uluitoare, cum a ajuns un om ca el el sa navigheze ca al saselea om cu echipa Tigrilor Albi castigand un concurs la radio, l-am convins ca povestea merita impartasita, i-am cerut un interviu cu cateva intrebari simple si iata mai jos ce-a iesit!

Who are you?
My name’s is Filipe Pereira, I’m 39 years old and I’m a Graphic Designer from Lisbon.
Do you have any connection with the sailing sport? Do you sail? Do you own a boat?
My sport history isn’t connected with sail, I’ve played football and volleyball in my youth, then I went
to college to take Physical Eduction and Sports, and it’s in this stage I’ve learned what sports was.
How did you hear about the radio contest?
It’s my frequent radio, I hear it all day.
How did you win this contest?
With a Call to the station, a brief interview to see how much I wanted it. I think my all sport interest
played a great deal to be chosen.
How did you meet the team?
The day started early, I met one of the America’s Cup organization members, who toured me across the
site, he showed the team boxes and then the Club 45, a VIP structure built to accommodate all major
important persons on the event. !ere, they have a big screen where they can see all the action.
After the tour, we went to Club 45 again, where we attend a safety brief, where all the rules where
explained.
Next, the preparation, to each GUEST RACER was given a full team equipment ,matching the team
where you would be, a full wet suit, gloves and vest (helmet only on the boat). !e wet suit is a perfect
piece of equipment, great material and full water proof.
one and half hour before the race we went aboard an organization boat which lead us to the center of
the circuit, where the support boat of each team collected the Guest Racer, this is the moment when you
finally meet the team, first the backup team (owner included - lucky me), then they take you to the
AC45. When you get there (1h before the Race) we come aboard and they explain where you will stay
during the race.
In my case and once the Team Korea was the youngest team, they used all the time in the water to
practice. So I was in race mode already.
How did you prepare for this experience?
I’m a sports in general fan, so went to the America’s Cup (www.americascup.com)website and tried to
learn as much I could about the teams. !e Website is huge and with great quality of info and pictures.
What is the story with the helmet they have for 6th crew?
!e helmet is mandatory for everyone on the boat, the Guest Racer’s helmet has a fluorescent stripe to
show all the elements in the race, if you fall, that they must rescue you as soon as possible.
What did they ask from you regarding this sailing?
Since my weight was the the lowest I was placed in the center back of the AC45, sited on the “elephant
trunk” of the TV, and since the wind was weak I should hold that position to bring my weight forward. I
didn’t had any specific action on the boat because that is Sailing F1, it’s the same racing besides
Schumacher and you handle the car instead of him. Doesn’t work.
How did this sailing experience unfolded?
!e best sport experience I’ve had.
Sensation you had on this fast boat?
Despite the weak wind the AC45 is fast, it doesn’t need too much wind to achieve in a fraction the 15
Kph.
When were you scared, when were you laughing?
I was scared before went aboard, I was afraid to fall out. It stopped went away when I was on board.
But in the first start I felt a bit of an adrenaline rush, the last seconds are tense and in the start our
AC45 was almost overrun by Team Emirates, a start not so fast but furious!
What did the crew tell you, how they behave, and interaction?
In the race, they only spoke to each other (obviously), but on intervals, we socialize a bit... But it’s all
too fast and professional.
How was the experience of sailing in AC Championship semifinals?
In one word EXHILARATING.
What did your relatives and friend said about this? Any envy?
I almost get thrown away from my family, my coworkers stop talking to me 2 days before... hehehe
Everybody got a bit jealous... I’m a lucky fellow... hehehe
Will you sail more often after this? Will you buy a boat? Will you start competing in
regattas?
If the opportunity appears I will. Meanwhile only watching!

Obrigado, Filipe, obrigado!


Fotos: © Ricardo Pinto
 

Legenda Fastnet

Fastnet – cursa de legenda
 
 
Maine 14 aug la ora 11.00 BST o lovitura de tun va da startul din fata Royal Yacht Squadron  in Cowes la Rolex Fastnet Race, una din cele mai celebre curse off-shore din lume, poate cea mai celebra daca n-ar fi si Sydey – Hobart, Route du Rhum si alte Transpac-uri!
 
Inaugurata in 1925 de catre Royal Ocean Racing Club (RORC) si desfasura la fiecare doi ani, a ajuns deja la a 44-a editie si a devenit in timp un jalon obligatoriu pentru impatimitii curselor nautice. Tragedia din editia 1979 a facut-o si mai celebra: din 303 echipaje la start au ajuns la finis numai 85 si s-au inregistrat 15 victime in urma unei furtuni de o rara violenta cu vanturi de 9-10B si valuri de 15m.
 
Cursa se desfasoara pe un parcursul total de 608MM intre Cowes in Solent, Mecca iahtingului britanic si farul Fastnet, supranumit si Lacrima Irlandei pentru ca era ultima bucata de pamant irlandezi pe care o vedeau emigrantii spre America.
Este o cursa foarte simpla in traseu cu o singura baliza si fara restrictii : oricine se poate inscrie. "The name of this great game is ocean racing, and it is also known as the king of sports." So proclaimed Joseph Weston Martyr, the inspiration behind the creation of the Fastnet Race.
Traseul trece pe langa cateva puncte faimoase pentru navigatori: The Needles, Portland Bill, Start Point, Cap Lizard, Land’s End, Fastnet Rock, Bishop’s Rock din Insulele Scillies si digul de larg din Plymouth.
Cowes – Needles 16 MM
Needles – Portland Bill 34 MM
Portland – Start Point 54 MM
Start Point – Lizard 60 MM
Lizard – Lands End 22 MM
Land's End – Fastnet 170 MM
Fastnet Rock – Scillies 154 MM
Scillies – Lizard 51 MM


 
Anul acesta sant 320 ( dupa unii chiar 350) de barci si 3000 de membri in echipaje inregistrate din 19 tari, record al cursei – precedentul record fusese in tragicul an 1979. Tarile participante: Austria, Belgia, China, Finlanda, Franta, Great Britain, Germania, Hong Kong, Irlanda, Italia, Lituania, Olanda, Noua Zealanda, Norvegia, Rusia, Elvetia, Suedia, Emiratele Arabe Unite si SUA. Romania, tara cu un marinar presedinte, nu este printre ele, santem prea ocupati sa sarbatorim Ziua Marinei!
Cererea pentru inscrieri a fost atat de mare incat lista s-a inchis dupa cateva zile dela deschidere iar oficialii au trebuit sa faca nsite artificii, inventand clase noi , pentru a putea face mai multe locuri.
 
Printre echipajele din acest an gasim cateva nume celebre :
- Loick Peyron va skipperi Maxi Banque Populaire V, cel mai mare trimaran de curse din lume, 140 picioare. Va trece efectiv dintr-o cursa in alta : azi va fi la Cascais pentru sferturile de finala la America’s Cup Match Race si maine dimineata ia startul in UK ! Intr-un interviu declara ca pentru el Le Fastnet est un joli voyage ! Ii e usor s-o spuna dupa ce debutul in Fastnet si l-a facut cu maxi catamaranul Fuji si in plus a si castigat cursa o data ! Si dupa cum se arata prognoza meteo acum are toate sansele sa bata recordul cursei !
-Franck Cammas pe Groupama 4, bun antrenament pentru Volvo Ocean Race care va incepe in Octombrie. Nu va fi singurul echipaj din VOR care va lua startul si in Fastnet : Abu Dhabi Ocean Racing, Groupama Sailing Team si Team Sanya se vor intalni pentru prima data intr-o cursa oficiala si-si vor putea masura puterile. Cammas declara deja ca pentru el e important si sa castige dar si sa se poata compara cu ceilalti si sa traga cat mai multe invataminte din experienta asta.
- Bilou pe noul trimaran din clasa MOD70, Veolia Environnement 02, o premiera si pentru el si pentru echipaj si pentru barca si pentru clasa. Prima cursa oficiala pentru o barca din aceasta clasa ! La véritable pression sera, toujours, toujours, de ne rien casser et de garder la bateau à l'endroit. Si al doilea trimaran MOD70 Race for Water (SUI), skipperit de Steve Ravussinin echipaj cu Dee Cafari va lua startul maine, numai al treilea al lui Prof Mich' nu participa. Domage!
- intre cele 7 barci inscrise la clasa IMOCA 60 intalnim cateva nume cunoscute : neobositul Alex Thompson  care de data asta va lasa vedetele (si vedetismele ???) pe mal, Marc Thiercelin si Jean-Pierrre Dick.
- cea mai mica barca inscrisa este Brightwork (UK) un iaht de croaziera de 30 picioare!
 
Recordul de batut este stabilit in 2007 de minunea ICAP Leopard (am avut norocul sa-l vad de aproape in Azore in 2009, Doamne, ce mai barca SF !)  de 1 zi, 20 ore, 18 minute!
  
Hai Romania !
 



What a day, what a race, what a boat!

Cascais AC: What a day, what a race, what a boat!

Astazi 11 august a fost o zi de mare spectacol in Calificarile pentru AC Match Race in Cascais.
Daca mai exista carcotasi care inca mai plang ca monococile din AC au fost inlocuite cu catamarane iar velele au fost inlocuite cu aripi rigide, astazi la Cascais au putut avea dovada ca modificarile aduc un mare plus de atractivitate si spectacol si nu stirbesc cu nimic spiritul celelei mai vechi competitii sportive din lume.
Filmate din elicoptere si cu patru camere pe fiecare barca, cu microfoane pe membrii echipelor, cu imagini, comentarii si telemetria transmise in timp real spectacolul a fost total.
Daca asa este cu AC45 cum o sa fie cu barcile de cursa din AC, cele de 75 de picioare? Daca astea accelereaza atat de fulminant si sant atat de nervoase si neiertatoare, cum vor fi cele de 75? Daca nici cu astea echipele inca nu s-au obisnuit si dau din balba in balba, ce vor face cu AC75?

In primul Match Race de azi Team Korea a batut Energy Team France skipperita de Loick Peyron, mare navigator de offshore, mare specialist in multicoci, 40 de traversari ale Atlanticului, skipper saptamana viitoare la Fastnet pe nimic altceva decat Banque Populaire V. Astazi insa, fleacuri, l-au ciuruit!
Inainte de start a reusit sa "parcheze" (a pus barca pe directia vantului in asa fel incat n-a mai putut sa manevreze), apoi s-au incurcat in funga focului, au ratat volte incurcand genacherul, au trecut dincolo de barierele suprafetei de cursa si norocul lor a fost ca si Korea a facut la fel si astfel penalizarile s-au anulat reciproc, au ramas la un moment dat numai cu aripa fara nici o vela la prova facand lumea sa se intrebe daca nu cumva vulpea de Peyron stie ceva ce nimeni altcineva nu stie (uitasera toti ca la editia trecuta a AC trimaranul Oracle avea aluri si viteze ale vantului la care mergea mai bine numai cu aripa). Rar asa spectacol jalnic oferit de cineva care e in elita sportivilor mondiali.
Daca ieri LP si celalalt skipper francez erau singurii din toate echipele care purtau smock (jacheta inchisa larga din impermeabil) in loc de tricou cu maneca lunga, azi Musiu Peyron a inteles ca ar fi ceva de munca si a venit si el la tricou ca toata lumea; tot nu l-a ajutat. Oricum calmul lui a impresionat pe toata lumea: chiar in situatii critice el avea acelasi ton, indiferent ca vorbea in franceza sau engleza iar la sfarsitul cursei si-a scos casca si a salutat arbitrii si publicul ca un mare gentleman! Care este!
Aseara intr-un interviu Loick spunea ca misiunea lor acolo e sa invete si se pare ca asta si fac. Si mai spunea ca ii e frica de kiwi-oti, nici nu i-a mentionat pe cei din cele doua echipaje Oracle, aia nu contau pentru el aseara. Azi a luat bataie de la necunoscutii din Korea care s-au miscat mult, mult mai bine, fara erori si balbe. C-asa-i in tenis!

Meciul al doilea: Oracle Racing Team Spithill invinge Oracle Racing Team Coutts. Mult tupeu pe Spithill sa-si infranga seful direct (Cutts e CEO al intregii echipe)! Probabil ca la ORT nimic nu e stabilit inca si se va vedea acum in campionat cine va fi la echea lui AC75. De aici poate si cerbicia cu care cele doua echipaje surori nu se menajeaza deloc in timpul curselor. O sa fie interesant de urmarit duelul intre cei doi, mai ales dupa ce Cutts isi intra in mana (si) pe noul AC45. Cum a zis si el azi amarat dupa curse: - This was one of those days!
Imi placea tare mult cum striga Spithill la echipaj: - Somebody, talk to me please! il lasasera bowmanii cu ochii in soare si lui ii trebuiau distantele fata de Cutts si limitele suprafetei de cursa (una din modificarile editiei actuale este introducerea unei suprafete de cursa: cine iese din ea primeste penalizare).

Meciul al treilea, finale glorioso: Emirates Team New Zealand zdrobeste Artemis Racing. Cu barca reparata peste noapte dupa ciocnirea de ieri cu ORT de nici nu se mai cunostea unde fusese gaurita, ETNZ au mai dovedit o data de ce neo-zeelandezii au cam fost mereu fruncea la AC! Si e a doua zi la rand cand iau maximul de puncte in AC World Series!
Cine a uitat ca Dean Barker de la kiwi-oti a fost campion mondial de match racing si-a adus azi brusc aminte. Manevrand impecabil, Barker i-a facut pe adversari sa ia o penalizare inca inainte de plecarea in cursa pentru ca i-a impiedicat sa intre in suprafata obligatorie cu 1 minunt inainte de start. Cu 3 secunde inainte de start i-a bagat in barca arbitrilor incat Artemis a fost nevoita sa "parcheze" prompt.
Parca se juca pisica cu soarecele! O fi fost chiar Sfantul Paul Cayard la eche? Prea imi amintea de "glorioasele" starturi ale lui Alinghi cu Bertarelli la carma! Intarziind sa execute prima penalizare suedezii au mai capatat inca una iar apoi si pe a treia pentru ca au trecut granitele suprafeteti de cursa, dar asta s-a mai intamplat si la case mai mari, casa Spithill de exemplu. ETNZ luase un avans atat de generos incat la penultima baliza Barker striga la echipaj: -It's just a delivery from now, It's just a delivery from now! Si asa a si fost!


 


Viata in VOR

Seful de cart de la echipa Ericsson in editia 2008-2009, neo-zeelandezul Richard Mason prezinta cu umor viata zilnica la bordul unei barci participante in Volvo Ocean Race. De notat vesela de portelan fin, ratia de trei servetele umede pe zi si "the hardest job on the boat". 





 

Interviu cu Derek Hatfield

Revista Canadian Business a publicat un interviu cu Derek Hatfield, navigatorul solitar recent intors dinn V5O.

Spicuim cateva pasaje care ni s-au parut mai interesante:

A storm killed 13 sailors in the Fastnet yachting race in 1979. One survivor spent a night being tossed in and out of the water, tethered to his crippled boat along with a dead mate. You race solo. What kind of person willingly risks Mother Nature's wrath alone?
 I don't sail on my own for fun. I do it because I am competitive and solo racing is a very competitive contest. When you leave the dock single-handed, you are responsible for everything that will decide whether you win or lose. Tactics. Weather analysis. Boat handling. The sense of accomplishment is huge.

You take on other sailors, acts of God and yourself. Who is the biggest threat?
 Yourself, for sure. You can push too hard, break the boat and there is nobody else to blame. When you are gone for months at a time, the psychological battle becomes a big endeavor. You have a team that you can call for support or medical advice, but you are alone on performance issues. You must overcome loneliness, and you must overcome fear, which you can't prepare for. You fear failure. You fear leaving family and friends behind.

In the Velux 5 Oceans, you're sailing alone for 130 days. Is boredom an issue?
 It sounds funny, but when everything is going great—like when you hit the trade winds and you can't do anything more to go faster—boredom does creep in. You fight it. I don't take books or anything like that. They become a crutch and distract you when the going gets tough. When bored, you must find something to do. If tired, you can sleep. If not, you find sailor work to do.
How did your first around-the-world race change you?
 I no longer worry about quitting. I now know that if you focus on goals, you can accomplish almost anything. Racing around the world doesn't sound like a realistic goal. But for me, it now seems perfectly obtainable. I am no longer afraid of failing.

What extra skills does a club racer or day sailor need before attempting a 30,000-nautical-mile challenge?
 You need more confidence in your ability to endure. Gaining the right amount is a long process. In my first race across Lake Ontario, I dropped out after 27 hours because I was hallucinating and totally discouraged. I had no wind and people were waiting on me at the finish line. I gave up and motored in, totally demoralized. Confidence grows with success, so you start off with shorter races. I did four transatlantic races before attempting an around-the-world race.

Do racers play mind games with each other?
 British skippers always report a problem. The French never do. They think others will somehow exploit the weakness. When satellite status reports are taken, some captains will pull a Crazy Ivan [an evasive manoeuvre], to slow their boat down or head in a new direction, to mislead the competition. Misinformation about morale is also part of the game.

Was that your worst experience at sea?
 No. I was caught in a hurricane rounding Cape Horn during my first round-the-world race. Winds were 80 knots. Waves were 60 feet. I pitchpoled the boat [flipped it end-over-end] and broke the mast. I did an ass-over-tea-kettle and ended up in the water. I got back on the boat, eventually docked in Argentina, fixed the mast, set new sails, and finished third. But I came close to being lost at sea. That taught me to train myself to react in life-threatening situations.

Describe your most priceless moment.
 Until recently, Cape Horn was unfinished business, sort of my nemesis. But I had beautiful conditions last time rounding it. There are only about 35 days a year when that happens. I won the lottery. I sailed in close, off shore by just a couple of hundred yards. It was fantastic.


Dragostea de multicoci

Pana unde poate merge dragostea de barci, in special de multicoci?
Pana la a incerca sa le aduci forma si pe terenul altui sport de gentelmeni: golful!
Asa a luat nastere o crosa de golf, un putter, in forma de proa, intitulata Proatype.
O adevarata opera de arta, construita din carbon, aluminiu, inox si tungsten, a fost nasita de nimeni altul decat Loyck Peyron.




Marea Tampoanelor

Cand am trecut oceanul am fost foarte mirat de cat de multe si frecvente sant gunoaiele in apa. Cam la o mila jumate gaseai plutind un obiect facut de mana omului. Cele mai multe erau galetile de plastic, apoi bucati de polistiren mari si plutitoare de la plasele pescaresti.
Ba intr-o zi am vazut o gemandura si am adunat tot echipajul sa dezbatem cine este acest militian si la ce folosete el. Eu opinam ritos, ochind de la distanta prin binoclul de 5 euro, ca e o geamandura meteo care transmite date la NOAA. Cand am cotit spre ea si ne-am apropiat am vazut ce era: un fel de semn de capat de plasa de pescuit pe care aveam sa il intalnim des peste cateva zile in Azore.
Asa am crezut ca Oceanul Atlantic este poluat si este murdar peste masura, cu cele mai multe deseuri plutitoare. Tip cah, nu frumos!

M-am inselat si dovada am avut-o sapatamana trecuta, mai precis miercuri dimineata. Vorba lui MC Nea Vasile: dimineata pe racoare.
Dimineata pe racoare se vede Ischia in departare ( rima e inevitabila)
Intri in MT printre Insula Procida si Muntele Procida si te astepti la raiul pe pamant. Pomul laudat, sacul pregatit!
Si dintr-o data incepe bairamul! Ma rog, tarantella, ca sa respectam traditia locala!
Goz peste tot, gunoaie de toate tipurile dar cele mai multe sant: TAMPOANELE!
Intai credeam ca e o coincidenta, asa o fi traditia ;a doamnele locului: le folosesc si pe urma le arunca in mare.
Apoi stupefati de numarul mare de absorbante plutind in imperialul golf te gandesti ca poate toaletele de pe feriboturi deverseaze direct si ca brusc donnelor la bord li se deregleaza calendarul. Ok, dar cate femei sant bre pe feriboturile astea?
Mergi cu barca pe o mare lighean si trebuie sa faci slalom printre absorbante! Cosa da pazzi! Vezi da' nu poti sa si crezi!
Intri in marina, scuipi in san c-ai scapat!
Scapi pentru o noapte dar a doua zi nu trebuie sa pleci de acolo? Sa-ti salvezi pielea, echipajul si barca spre zari mai placute? Si cum pleci fara sa treci din nou Marea Tampoanelor?
Si o iei de la capat!
Dimineata pe racoare, cand n-ai chef in buzunare!
Si pleci gratios din Tore del Greco si incerci sa nu zdruncini barca ca sa-ti poti bea cafeaua listinit si neagitat si nici ceilalti coechipieri de suferinta sa nu simta miscarea de retragere strategica! Pero no! Chiar la ralantiul Yanmarului si tot faci 3-4 nozi pe marea aia tip lighean, belesti ochii cat cepele de Buzau, alea rosii si lunguietze, si tot nu-ti vine sa crezi: marea geme si tre sa faci slalom ca sa poti penetra! Slalom nu urias ca la ski, ci din ala special cu miscari bruste la timonica!
 Geme de atatea gozuri: iesi din port, te indrepti spre pupa pentru dreapta inchinaciune catre Vezuviu care v-a iertat si data asta si a amanat eruptia, organizezi un mic dejun frugal cu mijloacele bordului si dintr-o data linistea ta interioara si exterioara model zen e sparta de un strigat: Ba, ce e alea?
Alea e niste gunoaie.
Nu unul, nu doua, nu o mie, ci o armie compacta de goz se indreapta fara mila catre barca. E un fel de turcii la Calugareni in filmele lui Sergiu Nicolaescu: multi, mici, agresivi looking bad, straini, si in randuri paralele! Ilari, spahii mei, sa-i rupem pe ghiauri!
Repede un sztolz apoi motor taiat, trecem raul de goz din inertie, poate reusim sa trecem fara sa patim vreo nepatita, fara sa infundam valvele de apa la motor sau sa luam vreun sac de plastic in elice.
Scapam si ne crucim. Echipaj cu tzatze sau fara tzatze, ne crucim in san ca Taras Bulba din romanul omonim!
Trecem din inertie ca nici vant nu era ( o fi fost si ala pe bani??? cuato costa?) si ne crucim cand taiem raul: era facut din desuri menajere. MENAJERE! Ca gasim la tomberoanele de pe langa casa aia gasisem noi im mijlocul Golfului Napoli. Aia aruncasera in mare desurile din oras ca si asa nu aveau unde sa le duca, Romanica refuzand demn oferta generoasa de parteneriat!
Daca o mare ce are alge sargase se cheama Marea Saragselor, daca o portiune din ocean in care se arunca cu cai in apa se cheama Latitudinile Cailor, cum sa se cheme un loc in care a plouat cu tampoane? Corect, Marea Tampoanelor si asa sa-i ramana numele pana cand Ndrangheta se hotaraste s-o curate! Amin!



Mascalzone Latino se retrage din Cupa Americii

Primul challenger la cupa, echipa Mascalzone Latino a Cubului Nautic din Roma a anuntat in mai ca se retrage din cursa pentru ca nu a gasit sponsori sa continue.
Gasise doi dar nu erau de ajuns pentru a acoperi cheltuielile necesare unei intreceri la asemenea nivel.

Ce frumos ar fi fost sa vedem pe ape o noua Luna Rosa!

Pe situl echipei este postat comunicatul lui Vincenzo Onorato, fondatorul echipei, figura legendara in Italia si in toata lumea curselor cu vele.

Cateva randuri spuse cu multa amaraciune:

Nel nostro sport gli uomini in blazer hanno ormai superato quelli in cerata, io resto un uomo in cerata e quando scendo in mare voglio vincere. Una sfida persa in partenza non mi interessa, mentirei agli sponsor, ai nostri tifosi ed anche a me stesso.

In sportul nostru oamenii la costum au inlocuit oamenii de iahting; eu raman un om de iahting si cand sant pe mare vreau sa inving. O cursa pierduta din start nu ma intereseaza, i-as minti pe sponsori, pe fanii echipei si m-as minti si pe mine insumi.

Dupa retragerea Mascalzonilor pe loc de Challenger of Record a urcat echipa Artemis Racing a Clubului Regal de Yachting din Suedia.
Pentru cine se intreaba ce sanse are acest YCRR sa se bata cu Oracle si alti neo-zeelandezi sa ghiceasca cine este domnul cu mustata care sta atat de modest in fotografia de la anuntarea inscrierii echipei in Cupa in 2010.




 

Cel mai vechi marinar - omul de Neandertal?

Descoperiri recente din Creta au dus la concluzia ca cele mai vechi voiaje pe mare au fost facute acum 130.000 de ani, poate si mai devreme. Daca dovezile gasite pana acum indicau ca primele calatoriii pe mare au avut loc in Australia cu 60.000 ani in urma iar in spatiul european cu 10-12.000 de ani, uneltele de origine africana gasite in insula greceasca sugereaza ca astfel de voiaje sant mult mai vechi decat credea comunitatea stiintifica pana acum. Nici data de 130.000 de ani nu este sigura, stilul uneltelor gasite sugereaza ca vechimea lor ar putea fi chiar de 700.000 de ani!
Numarul mare de artifacte identificate pana acum, peste 2000, sugereaza o populatie abundenta ceea ce duce la intrebari despre ce fel de nave ar fi folosit homo sapiens sau homo neanderthal pentru a trece marile, in ce numar si de cate ori au tot traversat intinderile de apa. Asteptam cu interes continuarea cercetarilor.


Foto: personalmoneystore.com


Cum sa pierzi un Transat din cauza unui termos


Transat in clasa Figaro (10 m) : startul la 10 aprilie in Bénodet in Bretagne, Franta si finisul in Fort-de-France, Martinica dupa un total de 3 474 mile marine parcurse cu o viteza medie de 8,93 noduri.

Nicolas Lunven cu barca Générali face alegeri tactice inspirate, reuseste sa-si pastreze sangele rece pana la sfarsit in fata asaltului celorlalti concurenti si castiga cursa intr-un final halucinant pe 26 aprilie la 165 de secunde de urmatorul clasat, dupa o lupta ca de match race care a durat 200 de mile. Dupa ce-au trecut ditamai oceanul, i-au despartit 2 minute jumatate la linia de finis!

La gloria castigarii unui Transat se adauga gloria unui finis atat de strans si gloria de a infrange un Tabarly, e drept ca de data asta e vorba de Erwan, nepotul marelui Eric. Glorie totala, urale vivace, sampania curge, presa vuieste !

 

Toate bune si frumoase pana cand, cinci zile mai tarziu, vine lovitura: Monsieur Luven e retrogradat la masa verde tocmai pana pe locul 5 !!! Cum e posibil asa ceva ? Pentru incalcarea regulamentului clasei Figaro juriul a hotarat o penalitate de 35 de minute si asta l-a adus din castigator tocmai pe locul cinci. Care e infractiunea ce i se reproseaza : un termos, prezenta la bordul barcii, inainte de start a unui termos de 1 litru care intrecea norma de spatii de depozitare aprobate de regulament. Regulamentul clasei Figaro e stabilit numai de skipperii din clasa si e foarte, foarte strict cautand prin aceasta sa ofere sanse cat mai egale tuturor concurentilor. De exemplu cantitatea de apa imbarcata in recipiente fixate de barca e de 100 l la care se adauga 25 l de bauturi in recipiente mobile cu conditia ca un recipient sa nu depaseasca 2l ! Nici un alt recipient putand contine lichide nu este permis pentru a impiedica folosirea acestuia ca balast mobil.

 

Urmeaza contestatii, proteste, polemici cu nemiluita, intrebari fara raspuns, parca era la regatele mioritice :

- de ce e sanctionat abia la 21 de zile de la descoperirea infractiunii?

- de ce timp de 5 zile de la finis organizatorii Transatului n-au spus nimic ?

- daca la start au fost constatate incalcari similare ale regulamentului la 3 concurenti din 17 total de ce sanctiunile nu au fost anuntate pe loc sau la start?

- de ce daca regulamentul nu s-a schimbat, anul trecut termosurile nu erau luate in considerare dar anul asta da ?

- de ce, acelasi inspector anul trecut a acceptat termosurile fara probleme pe cand anul acesta le-a sanctionat ?

- de ce nu au fost informati si concurentii inainte de cursa despre aceasta noua interpretare a regulamentului ?

- de ce juriul s-a reunit abia la 5 zile de la finalul cursei si rezultatele deliberarii au fost anuntate la 6 zile dupa cursa ?

 

Chiar si la apel, sanctiunea a fost confirmata asa ca nefericitului Lunven nu-i ramane decat sa traga invatamintele si data viitoare sa sufle si-n iaurt (daca e pus in termos).


 

 

 

 

 

Cum sa faci Turul Atlanticului cu 205 euro pe luna

Revista Voiles et Voiliers a publicat un articol cu titlul: J’ai fait le tour de l’Atlantique pour 205 euros par mois.
Vreme de 18 luni autorul a bantuit pe ambele maluri ale Atlanticului cheltuind in escale in medie 205 eur pe luna de persoana. Daca adauga si cheltuielile pentru pregatirea si intretinerea barcii ajunge la 370 eur/luna-persoana. Pas mal!
Cum spune si autorul: poate aceste randuri va vor inspira!



Stilul rusesc

Un articol laudativ la BBC despre istoria programului spatial sovietic si stilul rusesc de a face lucrurile. 
Chiar si azi rusii folosesc la cuplarea navelor un periscop optic care iese prin peretele statiei.
"De ce nu folositi o camera video?" - intreaba reporterul.
"De ce sa ne complicam?" - raspunde un colonel.
Rezultatul acestei atitudini este ca rusii pot lansa chiar in vreme de viscol pe cand americanii amanau lansarile navetelor la cea mai mica pala de vant!
Nu strica sa ne aducem aminte de stilul rusesc atunci cand ne pregatim barcile de drum lung mai ales ca pe unul dintre adeptii stilului KISS il cheama Joyon. Le Francisc Joyon!
PS Tocmai azi se lauda un american pe un Grup de barcagii Yahoo  cum, ca sa creasca vizibilitatea, si-a montat o camera video afara ca sa-i dea imagini pe un LCD in salon.
This is how to improve  visibility on the Gemini! You mount a digital video camera on the boat, and  then, display it on the TV. Use a video screen where the window is  located...Decat sa te uiti pe fereastra mai bine te uiti la tv. Ceva rar!



 

Doi gringos in Caraibe

V-aduceti aminte cum se termina Mediterraneo, magnificul film al lui Gabriele Salvatores: dedicato a tuti quelli che stano scapando!
Ceva frumos pentru caiacisti, velisti si toti cei fugiti de-acasa! Doi
 gringos in Caraibe sau Jurnalul personal al unor expati americani in Insulele Turk si Caicos. De citit pe indelete!


Primul Interviu din presa romana cu Ellen Mac Arthur - 2007

Ellen Mac Arthur este neindoielnic cea mai cunoscuta navigatoare a momentului.  Desi alte nume vin tare din urma (Dee Caffari e un nume ce trebuie urmarit) Ellen detine suprematia avand deja, la nici 30 de an, un palmares impresionant si inca neegalat.

Deci pe 23 ianuarie 2007 la ora 13.45 precis ma intalnesc cu Dame Ellen pentru interviu. Apare insotita de doua asistente, dam mana si ma intreaba direct cum stam cu sailingul in Romania. Stiam ca e mica de inaltime, si cand o vad cam pe la 1,55 m nu ma surprinde. Ma surprind insa intai naturaletea ei fara nici o urma de vedetism si apoi palmele puternice si batatorite. Plus un ofiter de presa care ne tot spunea autoritar amandurora sa nu depasim 10 minute!

-Ellen, bine te-am intalnit si multumesc foarte mult pentru ca ne-ai acordat atata din timpul tau pretios; stiu ca daca interviul va dura un sfert de ora, tu in cursa acoperi in medie 4 mile in acest timp! Mai intai de toate, ce stii despre Romania?

-Ce stiu eu despre Romania? Ei bine am mai fost in Europa Centrala, am fost odata in Cehia, am fost la Praga dar in  Romania n-am fost. Am citit despre unii care care au fost prin tarile de-acolo dar eu nu stiu mare lucru, poate ma poti invata tu mai mult decat stiu eu.

-Macar pot sa-ti spun un nume cunoscut: Jimmy Cornell!

-Jimmy Cornell e roman?

-Da, e roman, nascut intr-un oras minunat care se numeste Brasov. A fost si el aici acum 2 zile!

-N-am stiu asta dar ii cunosc cartile, am primit una de Craciun, cand am implinit 15 ani “Ocean Cruising Routes”

 

-Cum decurge viata intr-o cursa oceanica, sau poate ar trebui sa spun mai degraba supravietuirea?

-Viata intr-o cursa si mai ales intr-o tentativa de record este incredibil de stresanta. Te chinui sa dormi, niciodata nu iti este foame pentru ca esti tot timpul stresat, mananci pentru ca trebuie sa mananci, traiesti tot timpul intr-o masinarie care se misca incontinuu foarte violent si de aceea este foarte dificil sa te misti pe ea si in general sa faci orice este dificil si mai ales sa dormi e foarte greu.

-Cam cat reusesti sa dormi in 24 de ore? Am auzit de un skipper francez care spunea ca doarme in medie 4 ore din 24 si am citit un interviu de-al tau in care spuneai ca te-ai antrenat sa poti dormi in reprize de maxim 20 de minute.

-Dormi atunci cand poti. Niciodata nu stii cat ai sa dormi atunci cand adormi, pot fi 2 minute, pot fi doua ore. Cel mai mult am dormit odata 3 ore la recordul din 2005. Media zilnica de somn varia de la zona la zona,  media per total a fost undeva sub 5 ore dar in oceanele de sud a fost o perioada cand am dormit 20 de minute in 3 zile! Deci poate fi foarte rau iar somnul tau este complet legat de sistemele meteorologice prin care treci pentru ca daca vremea e variabila atunci nu dormi deloc.

(NM: la recordul de traversare a Atlanticului a dormit 12 ore pe toata durata cursei: 7 zile si 3 ore, in medie 2 ore in fiecare zi! In jurul lumii a purtat pe brat un biomonitor pentru a-i masura, printre alti parametri si nivelul de stres iar cand acesta atingea un nivel critic echipa suport din UK o trimitea de urgenta la somn!)

-Cum iti imparti timpul intr-o cursa intre diferitele activitati, cat timp stai la carma, cat timp reglezi velatura, ce si cat faci exact?

-La recordul din 2005 nu am avut probleme majore si nici avarii la vele pentru ca am fost foarte grijulie cu ele deci mi-am petrecut timpul facand navigatie si asigurandu-ma ca merg in directia cea mai buna, verificand barca in amanuntime si asigurandu-ma ca toate sistemele functioneaza la parametri, facand mici reparatii, de exemplu reparand generatoarele de curent. Sigur, mult timp il petrec schimband velele care sant foarte grele la asa o barca si schimbarea velelor ia destul timp.

(NM: la trimaranul B&Q schimbarea velelelor dura o ora! Avea un set de 9 vele din care randa avea 156mp, genovezul 106mp iar cel mai mare spinacher la 213mp era mai mare dacat un teren de tenis, si toate trebuiau ridicate cu vinciuri manuale pe un catarg de 30m! Cu asemenea velatura a atins o viteza de varf de 36 noduri!)

 

-Sigur ca recordul din 2005 este cel mai mare succes al tau de pana acum dar, pentru tine personal, care este cea de-a  doua mare reusita?

-Probabil faptul ca am reusit sa termin Round the Britain Alone cand aveam 19 ani. Cand am inceput cursa aveam 18 ani, cand am terminat-o aveam 19 si nu aveam multa experienta pe atunci. Am navigat in jurul insuleleor Marii Britanii pe o barca foarte mica, de 21 de picioare timp de 4 luni jumatate si a fost foarte greu si la varsta aceea si fara experienta! Poate ca multa lume crede ca cele mai mari realizari sant cele care aduc cele mai multe pagini in ziare si reviste, dar pentru mine personal, eu stiu cat de grea a fost fiecare zi in cursa ceea si pentru mine a fost o mare incercare.

-Si care a fost cea mai mare infrangere, cumva locul 2 la Vendee Globe?

-Nu, in nici un caz nu a fost un esec. Majoritatea oamenilor considera o victorie sa ajunga in primii zece in VG nicicum pe locul 2!  A fost o nenorocire sa lovesc un container scufundat in Atlanticul de Nord, a fost o rusine sa se rupa straiul, pana atunci condusesem cursa. As fi putut sa castig daca nu loveam containerul? Eu una nu stiu! Asa e viata, poate nu mi-a fost dat sa castig vreodata VG. Clar nu as considera VG ca pe o infrangere.

Din punct de vedere al navigatiei cea mai mare infrangere a fost sa mi se rupa catargul in Jules Verne in 2002 la 100 de mile de Insulele Kerguelen, in ocenul de sud. A fost un proiect mare si un efort masiv sa pregatim barca iar catargul a facut bang!

-Dar a fost greseala ta?

-Nimeni nu stie a cui a fost greseala, nu a fost a nimanui in particular, in final nici nu am aflat de ce s-a rupt.Tot ce stim este ca noi am facut tot ce puteam mai bine si aveam sanse reale de a bate recordul. Pana atunci barca s-a comportat bine numai ca uneori lucrurile nu ies asa cum ai vrea. Nu au mers cum am vrut noi, am pierdut catargul si a trebuit sa ne indreptam spre Australia. Si a fost foarte dezamagitor.

-Cum de nu ai participat la ultima editie a Vendee Globe, ce s-a intamplat, erai ocupata cu tentativa de record?

-Sigur ca da, asemenea lucruri cer timp mult.

-Planuiesti sa participi la anul?

-Nu, in nici un caz nu voi participa la VG in 2008. A trebuit sa iau o decizie privitoare la asta anul trecut si am decis sa nu particip. Dar construim o barca pt cursa asta si pt Barcelona Around the World Race care va fi condusa de o echipa de doi navigatori, din care unul voi fi eu. Nu voi mai face curse in jurul lumii. A trebuit sa iau o decizie in acest sens si am luat-o.

-Dar parca nu santeti pe lista echipajelor pt Barcelona WR?

-Cata vreme nu avem semnat un contract ferm de sponsorizare nu ne-am inscris oficial. Santem in negocieri si cred ca vom semna in cateva saptamani.

-Partenerul tau pentru Barcelona WR, Alex Thomson, nu va concura la Vendee Globe?

-Da, Alex va concura, sigur ca da!

-Pe tine cum de nu te tenteaza sa-ti iei revansa in urmatoarea Vendee Globe?

-Sigur ca ma tenteaza dar sant si eu om. Fac asta de 13 ani non stop si cel putin 6 luni in fiecare an sant in cursa si uneori trebui sa te mai opresti sa te refaci pentru a nu ajunge in punctul de colaps iar eu nu vreau sa ajung acolo.

 

- Ce-ti plac mai mult, o monococa sau o multicoca (catamaran sau trimaran) si de ce?

- Mie imi plac barcile, toate barcile, de toate felurile. Cand eram mai mica imi placeau monococile apoi am trecut pe multicoci pentru ca sant mai bune la viteza si am batut recorduri cu ele, dar fiecare are plusuri si minusuri.

-B&Q Castorama a fost construit special pe masurile tale, nu ti-a fost mai usor sa navighezi pe asemenea barca?

-Nu, in nici un caz. E un trimaran de 75 de picioare, e o barca foarte puternica, atata ajunge de spus. Tot ce au schimbat pt mine a fost inaltimea cabinei si marimea winchurilor.Gandeste-te ca nu exista nici winchuri electrice nici hidraulice, toate sant manuale deci e irelevant cat de mare sau mic esti, tot trebuie sa manuiesti asemenea barca!

(NM: trimaranul B&Q a fost construit special pentru aceasta tentativa de record. Lung de 22,9m si lat de 16,2m cantarea doar 8.2 tone. Pentru economia in greutate, nu avea nici tanc de apa si nici toaleta!)

 

- De ce ti-e frica cel mai mult atunci cand navighezi?

- De esec, ceea ce include si moartea, desigur!

- Nu ti-e frica de o avarie majora la barca?

-Nu, nu cand sant in cursa. Mi-e frica sa nu temin cursa sau sa nu-i supravietuiesc, la asemenea gen de esec ma gandesc!

 

-E  adevarat ca esti la fel de succes in afaceri ca si in sailing?

-Toate cursele la care am participat au adus rezultate foarte bune sponsorilor, am tinut foarte mult sa fie asa pentru ca acest sport nu se poate face fara sponsori. Nu plecam in croaziere de placere, plecam sa lucram pentru sponsori sa le vindem produsele. Intotdeauna am crezut asta si de aceea in lumea sponsorilor noi am avut succes.

 -Cam cat a costat recordul tau din 2005? In cifre aproximative, desigur!

- Cifrele nu le pot da dar rezultatul masurat in notorietatea castigata a intrecut de 50 de ori investitia initiala facuta de Kingfisher. Nu pot nega ca barcile sant scumpe, sant foarte scumpe. Nu pot da cifre dar a fost doar o parte din suma necesara pt Volvo Ocean Race si o foarte mica parte din suma necesar pt Cupa Americii. (NM Bugetul unei echipe pentru Cupa Americii merge de la 130 milioane de dolari pentru BMW-Oracle pana la un minim de 15-13 milioane pentru echipele mai mici!)

-Cat?

-E vorba de cateva milioane de euro.

-Nu a trecut de 10 milioane?

-Nu. Sigur ca pt a construi asa o barca si a o trimte sa inconjoare pamantul sant niste costuri mari dar avantajul unei asemenea tentative de record este ca  toate costurile tale se termina cand barca pleaca in cursa. Aici nu ai nevoie de hoteluri pt etape, de transportat echipa de sprijin si materiale, e pregatirea barcii si atat, un cost fix.

(NM: Varii surse dau urmatoarele sume: construirea trimaranului: 1,2-1,5 milioane lire si costul echipei terestre de sprijin: 2-2,5 milioane. Pentru aceasta investitie sponsorul a castigat un total de peste 100 milioane de lire in timpi de antena si presa scrisa din care 2 milioane numai in dimineata cand Ellen a batut recordul in jurul lumii! Drept care contractul a fost prelungit pentru o suma anuala de 2,5mil!)

-Ai singurul site in care sant date cifre exacte privind procentele de notorietate pe care le aduceti sponsorilor. Mi se pare un lucru de mirare venind de la un navigator!

-Am tratat chestiunea cu maxima seriozitate si am urmarit rezultatele concrete ale investitiei sponsorilor nostri facand cercetari de piata in ultimii zece ani altfel nu ai nici un fel de numere prin care sa justifici investitia!

 

-Ai totalizat pana acum 245.000 de mile pe marile si oceanele lumii, cand ai de gand sa iei o pauza?

-Cand am sa simt eu ca am nevoie de o pauza!

-Deocamdata nu?

-Nu. Am avut cateva luni off anul trecut si a fost fantastic. Am avut diverse intalniri pentru sponsori, sedinte cu designerii de barci.

 

-Care e proverbul marinaresc ce-ti place cel mai mult?

-Nu am unul favorit, pur si simplu imi place sa fiu pe mare.

 

-Multumesc pentru timpul pe care mi l-ai acordat si fair winds in continuare!

-Cum spuneti Thank you in Romana?

-Multumesc!

-Mulktumesc then!

 




 

 

2 Comments

Leave Reply